trecut cu mândrie şi spre viitor cu optimism. A bifat 281 de meciuri în primul eşalon şi a marcat 134 de goluri, o medie de o reuşită la două meciuri, în condiţiile în care evolua pe postul trecut cu mândrie şi spre viitor cu optimism. A bifat 281 de meciuri în primul eşalon şi a marcat 134 de goluri, o medie de o reuşită la două meciuri, în condiţiile în care evolua pe postul de mijlocaş. A jucat de-a lungul timpului la Corvinul Hunedoara (1980-1987), Dinamo (1987-1990), Real Zaragoza (1990-1992), Brescia (1992-1993), Reggiana (1993-1995), din nou Dinamo (1995), în timp ce Sportul Studenţesc (1996) a fost ultima sa grupare pentru care a evoluat ca fotbalist. Poate cel mai important meci jucat la naţională a fost cel cu Spania, disputat pe 29 aprilie 1987 şi câştigat de tricolori cu scorul de 3-1. A marcat golul de 2-0 şi a făcut un meci foarte bun, poate cel mai bun îmbrăcat în echipamentul primei reprezentative.

Tricolorii nu aveau complexe de inferioritate

"Mi-aduc aminte cu plăcere de acea partidă, fiindcă a fost perioada în care jucam foarte bine. ştiu că Spania avea o echipă redutabilă în acea perioadă, cu jucători de talia lui Butragueno, Zubizareta, Sanchis, Camacho, Michel sau Victor. Dar noi nu aveam complexe de inferioritate în acea perioadă, cum a avut acum Steaua cu Real Madrid. I-am tratat ca pe nişte adversari obişnuiţi", îşi aminteşte Mateo de acel meci din Ghencea. "Mi se pare că atunci Lăcătuş i-a rupt piciorul şi lui Camacho, dar şi lui Goicoechea… Da, aşa e. Cu Lăcă nu te înţelegeai pe teren, doar în afara lui, fiindcă e un tip de treabă", susţine Mateuţ.

S-au încurajat înainte să intre pe teren

Mateuţ spune că este bun amic cu Marius Lăcătuş. "Am fost şi sunt prieten foarte bun cu el… Când am jucat un Steaua - Dinamo, prin 1988, în Ghencea, a intrat prin alunecare la mine de m-a aruncat trei metri în sus… L-am întrebat apo