Optimistii sustin ca economia va creste ca-n povesti ani buni de zile. Totul este ca si strainii care-i finanteaza deficitul sa fie de acord. Optimistii sustin ca economia va creste ca-n povesti ani buni de zile. Totul este ca si strainii care-i finanteaza deficitul sa fie de acord.

Pana acum eram obisnuiti ca numai intre politicienii de la putere si cei din opozitie sa existe deosebiri de opinie in interpretarea cifrelor macroeconomice. Dar acum dezbaterea s-a mutat in zona "analistilor". Din acest punct de vedere suntem cu un pas mai aproape de economiile dezvoltate. Aici nu ma refer insa la divergentele intre estimarile de inflatie, crestere economica, curs sau dobanzi. Cam toata lumea e de acord cu directia. Problema apare la interpretarea acestor cifre. Iar marul discordiei este sustenabilitatea cresterii economice, a deficitului de cont curent, a procesului de dezinflatie. Mai mult, opiniile nu doar ca difera in legatura cu evolutia viitoare a economiei, dar nu exista consens nici vizavi de situatia curenta a economiei. Asadar, dezbaterile au loc intre doua tabere distincte: optimistii si pesimistii. Cei care vad partea plina a paharului cred ca rata de crestere economica din acest an - in jur de 7% - poate fi mentinuta pentru ani buni fara a fi pus in pericol echilibrul macroeconomic. Ei nu se arata ingrijorati nici de nivelul deficitului de cont curent, estimat la 10% din PIB in 2006. De cealalta parte, pesimistii, mai putini la numar, dar printre care ma numar si eu, atrag atentia asupra efectelor imprevizibile si foarte costisitoare ale unor corectii la nivelul cresterii economice sau al deficitului de cont curent. In continuare am sa exprim, fireste, numai argumentele mele.

In primul rand de unde aceasta deosebire de opinii? Din faptul ca inca avem o economie puternic nefiscalizata care are o contributie consistenta la cresterea nivelului d