"Aici stau boierii si parvenitii. Toate casele au perdelele trase pana jos. Pe strada, o liniste atat de mare incat poti sa auzi, daca asculti cu atentie, cheia in casa de bani, poti sa auzi fasaitul hartiilor de banca. Nici un restaurant. Nici o carciuma. Nici o bodega. Aici toata lumea are automobil"
In Bucuresti, fiecare cartier are personalitatea lui, specificul lui. Prin ambianta agreabila si consistenta sa urbana, Parcul Ioanid a reusit sa asimileze varietatea referintelor stilistice, fiind departe de "nostalgia noroiului, pastramei, bragii si gogosilor" cum se spunea in epoca.
DE LA GRADINA BRASLEA LA PARCUL IOANID Intre anii 1830-1860, gradina Ioanid se numea gradina Braslea, fiind un loc de plimbare pentru locuitorii din zona. Intregul teren a fost cumparat de librarul Gheorghe Ioanid (1818-1906), care plantase aici 26 de specii de pomi fructiferi si cultiva legume si zarzavaturi. Constantin Bacalbasa descria parcul ca fiind o "gradina de margine de oras unde se faceau petrecerile, unde mergea lumea sa chefuiasca, unde se intalneau amorezatii si unde cantau printre tufisuri lautarii". De altfel, trebuie amintit ca terenul se afla in apropierea crematoriului si a gropii de gunoaie.
Primele lucrari de sistematizare a zonei au avut loc in 1872, cand Primaria a incheiat un contract cu Anton Westelly pentru amenajarea unei gradini pe maidanul Icoanei. Aceasta lucrare a fost terminata in anul 1875 prin desecarea baltii Bucurestoaiei. Procesul de sistematizare a zonei a fost grabit de construirea Scolii Centrale de fete in 1889-1891, opera a arhitectului Ion Mincu. Statuia lui G.C. Cantacuzino a completat piateta in anul 1904, fiind opera sculptorului francez G. Dubois. Din anul 1886, in timpul primarului Em. Protopopescu Pache, incepe sa treaca prin aceasta zona tramvaiul numarul 8 Oppler-Teilor, care avea traseul: Fabrica de bere-Izvor-Mihai Vod
