Simfonia Fantastica de Hector Berlioz
Opera Nationala din Bucuresti
Un spectacol de Gigi Caciuleanu
Texte: Molière, Baudelaire, Verlaine, Rostand, Shakespeare.
Conducerea muzicala: Tiberiu Soare
Scenografia: Adriana Urmuzescu
Cu: Razvan Mazilu, Bianca Fota, Dan Puric, Petruta Almosnino, Adela Craciun si Mihai Mezei, Cristina Marinescu si George Mocanu, si Ansamblul de balet al Operei Nationale din Bucuresti.
Recita actorii: Ada Navrot si Mihai Calin
Simfonia fantastica, spectacolul lui Gigi Caciuleanu de la Opera Nationala din Bucuresti, este, inainte de orice, un inedit act de creatie. Termenul definitoriu este cel de teatru coregrafic, dupa cum il numeste insusi autorul sau, cu precizarea ca „spre deosebire de teatrul-dans, care este o forma de dans ce face apel la un limbaj teatral, teatrul-coregrafic face teatru folosind un limbaj coregrafic. Pe multiple niveluri de compozitie si de lectura“. intr-adevar, artist complex, stapin pe o varietate de mijloace de expresie, acesta isi ingaduie libertatea de a se departa considerabil de firul narativ al lui Hector Berlioz. Conceptia sa depaseste cadrul povestii de dragoste neimpartasita a creatorului de talent care, din disperare, se sinucide cu o supradoza de opium. Desigur, intentiile muzicianului francez – de a reprezenta in arta pasiuni si emotii, de a reda metaforic experiente pe care fiinta umana le consuma la nivel senzorial – se regasesc intacte. Dar Gigi Caciuleanu nu se opreste aici, ci adinceste sensul celor cinci parti ale partiturii.
Astfel, titlurile acestora – Reverii-Pasiuni, Un bal, Scene la tara, Drumul Supliciului, Visul unei nopti de sabat – devin declansatori care il imping spre zone de alta amploare. Coregrafia sa, esentializata si abstractizanta totodata, reviziteaza mari curente artistice ale secolului al XX-lea, atinge straturi
