Una dintre cele mai puternice senzatii e probabil aceea ca postmodernitatea iti aduce lumea aproape si ti-o pune la indemina. E senzatia ca traiesti ca sa fii servit. Nu-ti dai seama ca pina si manifestarea acestei senzatii costa, ca totul e urmarea unui traseu controlat, cu pretul inclus.
Mirajele si-au inversat directia. Lumea te cauta pe tine, nu tu pe ea. Nu-ti dai seama ca aceasta cautare nici nu poate avea o alta tinta. Democratia pietei desfide privilegiile. Facilitatile accesului la facil anuleaza complexele. Cind discriminarile implicite ale evenimentelor cu caracter inchis si preferential se produc cu adevarat, voyeurismul tau nu ramine nesatisfacut.
Stai in fotoliu, in fata monitorului, si, cuplat la o transmisie live, atingi cu privirea, de aproape, very important persons, le mingii hainele, podoabele, pielea. Intri instantaneu in culisele politicii mondiale, consumi adrenalina casnica in tribuna de 100.000 de locuri, inlocuind biletul de intrare pe stadion cu abonamentul TV, asculti dialoguri din birourile NASA, poti surprinde intr-o secunda, la o festivitate de impact planetar, sinul dezgolit al surorii lui Michael Jackson. Si daca iubesti peisajele si otiul subtropical, nu e nevoie sa pleci cu adevarat in tinuturi exotice, vizual si sonor le poti avea pe un CD. Poti incerca savoarea gastronomica a destinatiilor financiar inaccesibile in localul cu specific de la coltul blocului. Vrei lumea si o ai imediat. Nu trebuie sa faci cine stie ce eforturi. Poti admira de acasa minunile Capelei Sixtine. Vrei sa ajungi la secretele picturii lui Michelangelo? Ai la dispozitie un album special, cu detalii macroscopice.
in aceasta lume care aparent nu mai face nici o distinctie intre lucrurile mari si lucrurile mici, intre central si periferic, amanuntele se dovedesc la fel de importante ca si intregul. Valoarea e tezaurizata peste
