Pe cand eram si eu copil (nici nu-mi vine sa cred ca asta s-a intamplat vreodataâ¦) imi alegeam, asa cum banuiesc ca vi s-a intamplat tuturor, aproape in fiecare zi cate o meserie in functie de activitatile pe care adultii le prestau in jurul meu. Am vrut "sa ma fac" rand pe rand tamplar (bunicul), frizer (un vecin), croitor (un var mai mare), ofiter (un unchi barosan), ba chia si gunoier sau cersetor, spre disperarea mameiâ¦
Pe cand eram si eu copil (nici nu-mi vine sa cred ca asta s-a intamplat vreodataâ¦) imi alegeam, asa cum banuiesc ca vi s-a intamplat tuturor, aproape in fiecare zi cate o meserie in functie de activitatile pe care adultii le prestau in jurul meu. Am vrut "sa ma fac" rand pe rand tamplar (bunicul), frizer (un vecin), croitor (un var mai mare), ofiter (un unchi barosan), ba chia si gunoier sau cersetor, spre disperarea mameiâ¦
Una dintre meseriile cele mai spectaculoase pe care mi-am ales-o si asupra careia am staruit destul de multa vreme a fost aceea de zugrav. Am fost absolut fascinat, pe la sase ani, de echipa care venise sa zugraveasca micuta camera si veranda unde locuiam. Imi amintesc si acum chiar si figurile a celor meseriasi, un zugrav cu parul spicat si ajutorul (ucenicul) lui, revad ca intr-un film reluat cu incetinitorul toate gesturile lor ce mi se pareau de-a dreptul maiestuoase, simt mirosul intepator al varului stins si al diluantului pentru vopsea, aud zgomotul monoton si regulat al pompei care facea presiune in vermorel. Imi amintesc ca multa vreme dupa plecarea lor l-am rugat pe tata sa-mi faca coifuri din ziar, din acelea cum numai zugravii poarta.
Dar dintre toate chestiile care m-au fascinat atunci, cu siguranta cea mai pregnanta impresie mi-au facut-o mainile zugravilor. Maini mari, aspre, cu pielea crapata, cu unghiile degetelor bine conturate de o urma subtire de var imposibil de spalat oricat
