... te duci la Paris sa te operezi. Intreaga natiune, cu emotie si interes, va sta atunci in fata televizoarelor ca sa afle care este stadiul de reparare a motocicletei. Ceea ce va atenua monotonia emisiunilor informative sau de analize politice, unde aflam despre aceleasi evenimente interne, eventual cu alte personaje; exceptând eternul si multilateralul criticat. In ultimul timp, au aparut frecvent emisiuni televizate consacrate istoriei noastre recente sau mai indepartate. Ceea ce nu e rau caci, cum spunea Mircea Vulcanescu, „Munca si meritul inaintasilor ne pot fi indemn, chezasi si intr-o oarecare masura pot suplini carentele noastre. Dar numai intr-o oarecare masura“. Cunoscând faptele trecutului, ca niste buni patrioti, le vom neglija pe cele bune si le vom repeta pe cele rele. Contaminat si eu de aceste orientari, m-am hotarât sa ma ocup un pic de PNL, ca tot e la moda. Crezul acestui partid a fost sugestiv sintetizat in 1909 de I.G. Duca (asasinat in 1933 de legionari, fiind primul asasinat politic dintr-un lung sir ce a urmat). „Noi deschidem societatii românesti calea cea mare a democratiei pe care paseste civilizatia statelor europene. Noi dorim sa organizam toate energiile noastre nationale, noi speram sa armonizam, intr-o suprema sinteza, toti germenii de viata si toate scânteirile acestui popor“. Si tot Duca spunea, cu doi ani inainte, ca nu doreste o societate cu un mic numar de oameni foarte bogati si un numar mare de oameni necajiti. Nu stiu daca liberalii de azi au respectat aceste principii; dar uneori n-au dat deplina satisfactie. De pilda, au contribuit la imbogatirea unora dintre ei, dar prea putin fata de partidul etalon care, asa cum afirma un lider important al sau, stie sa fure ca lumea. Nu au fost sedusi de perestroika si nici de Stoica si s-au multumit cu troika. Care a optat pentru un principiu democratic, extras prin ereditate fie din f