(„A venit iarna!!!“ „Vin romanii!!!“)
(Papagalizarea presei si democratia „luminilor“)
- Doua paradoxuri ale presei actuale
Primul paradox: desi nu se preda si pare mai vivace si mai profesionala, mai „galvaniza(n)ta“ ca niciodata, in lumea, in colonia imperiala a societatilor democratice, presa moare.
Mai rau, mai dramatic chiar: tocmai pentru ca nu se preda, pentru ca nu-si accepta moartea istorica, pentru ca nu vrea sa recunoasca si sa accepte ca se transforma in altceva, decazind, declasindu-se, dezonorindu-se, pentru ca se incapatineaza sa reziste de forma intr-o forma caduca, sa intretina o fatada deja datata istoric, agatindu-se de ea si amplificind, astfel, tensiunea de rupere si proportiile iminentei dezastrulului, presa moare urit, grotesc, criminal.
Al doilea paradox: cu cit a devenit (si se autoflateaza ca a devenit) mai profesionala, cu atit mai slugarnica, mai aservita si, deci, mai periculoasa a devenit presa. O simpla unealta perfectionata, automatizata.
Manipularea presei si prin presa nu mai este de mult propaganda prosteasca, brutala, simpla „deriva“ accidentala: a devenit fapt de sistem, norma diseminata, difuza, impersonala. Pentru a supravietui, presa „face servicii“, transformindu-se intr-un (literal) monstruos serviciu secret-public, in clestii caruia politicul se evapora. „Politia politica“ este, in lume, azi, presa. Ea face si prin ea se fac, local-mondial, toate treburile murdare ale planetei si se deruleaza principalele operatiuni de putere „sub acoperire“. „Sub acoperirea“ presei ca fatada de garantie si de credibilitate, de impact, de „imagine“, puterile manifesta tendinta tot mai presanta de a se asigura pe ele insele, din fragilitate intima nemarturisita, ca supra-puteri: cu cit sint mai multe si mai inextricabil, caci „globalizat“, interrelationate, cu atit tind puterile sa devina hipe
