Teatrul National Constanta,
Compania „Ovidius“
Inimi cicatrizate de Max Blecher
Scenografia: Alina Herescu
Video artist: Florina Titz
Cu: Marian Adochitei, Lana Moscaliuc, Nicoleta Lefter, Emilian Oprea, Mihai Smarandache, Diana Lupan, Georgiana Mazilescu, Dan Zorila, Bogdan Bucataru, Cristina Oprean, Diana Cheregi, Alexandru Mereuta, Turchian Guzin Nasurla, Remus Archip, Loredana Luca, Ionut Tunescu, Sorina Urzica
Dramatizarea/Regia/Coloana sonora/Foto/Filmari: Radu Afrim
Exista momente in viata (viata critica, vreau sa zic) cind, oricit de mult ti-ar placea un spectacol (iar Inimi cicatrizate e unul dintre acelea de care te poti de-a dreptul indragosti), simti nevoia sa te dai cu un pas in spate din fata entuziasmului liricoid care pare sa-i fi cotropit pe cei dintii privitori/comentatori ca macar sa incerci sa-ti convingi cititorii ca acolo mai e vorba si de altceva (cum ar fi teatru) decit de nesfirsite revarsari de efuziuni sentimentale personale.
Ar trebui, de pilda, spus ca, dintr-o optiune a lui Radu Afrim mergind de la scapare/eroare la... nu se stie ce, numele unuia dintre personaje e modificat: Quintonce e, la Blecher, doar Quitonce (marturisesc ca observatia initiala, desi sint o iubitoare de Blecher, nu-mi apartine mie, ci unor nefilologi de la LiterNet). Pe urma, n-ar fi rau de precizat ca acele gutiere/paturi pe roti transformate in prelungiri materiale ale trupurilor imobilizate in corsete de ghips sint intru totul creatia scenografei Alina Herescu (pornind de la descrierea – poetica, de altfel – facuta de Blecher paturilor de care erau tintuiti bolnavii de la Berck). Alina Herescu are, pe linga o lista lunga de spectacole la care a lucrat (si cele mai multe dintre montarile lui Radu Afrim sint facute cu ea), un simt acut pentru constructii vizuale din specia instalatiilor (exemplu
