Atitudinea fata de pacienti masoara distanta pina la reformarea sistemului sanitar din Romania Isi mai aminteste cineva de Legea pacientului? Acum trei ani, cind a aparut "pe piata spitalelor", impactul pe care l-a avut in rindul medicilor a fost acelasi cu al unui banc bun. "Va informam cu respect ca medicamentele, fesele si manusile s-au epuizat si va rugam politicos sa vi le cumparati singuri". In conditii de saracie, de criza de materiale sanitare si instrumentar medical, ce poate fi mai pueril, mai ridicol, decit o lege a drepturilor pacientilor? Doar sa vezi ca cineva chiar se gindeste s-o aplice. Iar cei care s-au gindit sa aplice legea pacientului, la Iasi cel putin, au fost extrem de putini. "Ziarul de Iasi" consemna in 2003 ca singura unitate medicala al carei regulament cuprindea referiri la drepturile pacientilor, conform amintitei legi, era "Elena Doamna". Pentru celelalte spitale, demnitatea pacientilor, dreptul de a fi selectati pentru tratamente doar in functie de criterii medicale, de a li se vorbi frumos sau de a muri demn pe patul de spital nu existau in regulamentele interioare. "A fost o scapare", au motivat directorii spitalelor in cauza, intrebati fiind de reporteri. In fapt, "scaparea" lor trada o situatie cinica, valabila si acum, in buna masura: ca multi medici, nepermis de multi, se poarta cu oamenii carora le pun diagnosticul de parca ar fi deja cadavre, nu pacienti. "Si ce daca ai sa crapi? Cu totii vom crapa!", mi-a redat un cunoscut replica servita recent de un ilustru medic si profesor urgentist iesean la diagnosticarea cu cancer. Exemple din acestea - fie ca e vorba despre cinism, impolitete sau doar indolenta - sint din belsug in folclorul celor ce macar o data in viata au populat saloanele. Nu mai demult de saptamina trecuta, un post de televiziune transmitea o "stire trasnita", cum ca un pacient internat la un spital din Botosani,