- Editorial - nr. 226 / 16 Noiembrie, 2006 Deseori ne-am intrebat cum le va fi Romaniei si romanilor dupa "trecerea Rubiconului", adica dupa intrarea efectiva in Uniunea Europeana, la 1 ianuarie 2007. Atmosfera de preaderare o stim si o simtim cu totii si, din pacate, trebuie sa recunoastem, nu numai ca nu ne este prea favorabila, dar pare chiar ostila. Credem ca este pentru prima data in istoria noastra multimilenara cand un popor bland ca al nostru, care n-a agresat pe nimeni, a reusit abia acum performanta de a-i baga in sperieti pe europeni, chiar inainte de a-si face prezenta in structurile lor, si este tot pentru prima data cand acestia ne percep ca pe niste barbari. Zvonul ca ii vor invada romanii a indus in randul multor comunitati ale batranului continent o teama generalizata, obligandu-i intr-un fel pe oficialii lor la actiuni extreme, chiar caraghioase, de asa-zisa protejare: de la interzicerea imigratiei, a ocuparii locurilor de munca, la construirea de santuri si chiar ziduri protectoare in jurul unor orase, care sa stopeze penetrarea elementului romanesc. Cu alte cuvinte, speriati de perspectiva ce li se ofera, europenii sunt decisi sa ne tranteasca usa in nas inca din prima zi a aderarii noastre. Iar cand auzim nastrusnicii de genul celor cu ziduri si santuri de aparare puse la cale de unele metropole europene, gandul ne duce cu sute de ani in urma, la cetatile medievale ale continentului, strasnic pazite impotriva vrasmasilor, care, de data aceasta, suntem noi, romanii. De altfel, nu atat de bulgari le este teama occidentalilor, ei sunt doar 7,5 milioane de suflete, ci de ai nostri sau, mai bine zis, de o parte a acestora: unii tigani si pleava societatii romanesti iesita peste granita. Dar nu putem da vina numai pe acestia. Relele impresii au fost copios alimentate si din interior, din tara, si se datoreaza si modului in care ne-am rezolvat probleme