Dupa indelungi asteptari, romanul Teodosie cel Mic de Razvan Radulescu a fost tiparit la Editura Polirom. Ia sfirsit, astfel, o lunga perioada in care romanul s-a plimbat pe la diverse edituri fara sansa publicarii. Teodosie cel Mic e o poveste in care trebuie sa accepti, de la inceput, ca esti intr-o conventie, ca personajele sint dintr-un basm, ca, dincolo de a cauta substraturi, alegorii sau incercari de decriptare, esti intr-o naratiune unde e cel mai bine sa te instalezi ca cititor ludic si sa te lasi purtat de farmecul personajelor. Aceste personaje sint mai altfel decit in „povestile nemuritare“ pe care le citeai cu nesat cind erai copil. Personajele din Teodosie cel Mic sint si crude, si uneltitoare, si birfitoare, si grandomane. Au toate caracteristicile oamenilor mari. Ramine ironia cu care personajele isi disputa teritoriile pentru care duc batalii cincene. Fara nici o indoiala, Razvan Radulescu are, intotdeauna cind povesteste, un tilc, o tema, o iritare, o postura polemica. Din acest motiv, si Teodosie cel Mic este scris cu har: nu parodiaza, nu pastiseaza, povesteste atit celor mici, dar mai ales celor mari. Am profitat de ocazia publicarii si ne-am strecurat in lumea lui Razvan Radulescu, autorul romanului Teodosie de Mic si scenaristul filmului Moartea domnului Lazarescu.
Razvan Radulescu, cit ati asteptat sa va apara acest roman?
Am pierdut sirul anilor. imi aduc aminte ca filmul Marfa si banii a fost selectat la Cannes; exact atunci, cu o zi inainte de plecarea la Cannes, a venit la mine directorul Editurii Pro Logos, unde cartea fusese acceptata, spunindu-mi sa semnam contractul, ca ei au cartea gata. Mi-a aratat filmele tipografice, apoi au tras si vreo trei-patru exemplare de semnal. Sa semnam!, imi tot ziceau. Eu semnez dupa ce ma intorc de la Cannes. Mi se parea mult prea in graba; cartea nu arata bine, poate erau de vina cul
