Dominate, în cea mai mare parte a timpului, de cadenţa premierelor din Statele Unite, cinematografele autohtone oferă rar ocazia unei întîlniri cu producţii noi de provenienţă europeană, iar a vedea un film realizat în altă parte a lumii reprezintă, încă, un deziderat care frizează utopia. în condiţiile în care Bucureştiul nu are o reţea de cinematografe de artă, unde să fie proiectate producţii independente de cele mai diverse provenienţe, spectatorul este nevoit să se mulţumească cu oferta episodică a festivalurilor sau a unor evenimente organizate de ambasade şi centre culturale, o ofertă care, în aceste condiţii de precaritate a mecanismelor de distribuţie, capătă o importanţă considerabilă pentru cinefilii autohtoni realmente interesaţi să descopere ceva nou. De aceea, voi folosi acest prilej pentru a vă anunţa că, astăzi şi în week-end, în cadrul "Zilelor filmului argentinian", organizate de Institutul Cervantes şi Ambasada Argentinei, veţi putea vedea cîteva dintre producţiile recente ale unui grup de regizori care au reuşit performanţe demne de invidiat.

In condiţii similare, sub anumite aspecte, cu cele din Europa de Est (experienţa unei dictaturi care nu se prea formaliza cînd era vorba despre cultură, subfinanţare eternă din partea statului, o cinematografie oficială mediocră şi bazată pe divertisment), tineri realizatori independenţi precum Daniel Burman, Lucrecia Martel, Carlos Sorín sau Fabián Bielinsky au reuşit să impună un nou stil de a face cinema, să devină celebri în ţara lor şi peste hotare graţie atmosferei tipice pe care o creează peliculele lor distinse cu premii la toate marile festivaluri din lume şi să plaseze, astfel, Argentina pe harta cinefililor.

Cel mai cunoscut nume din acest nou val de regizori care s-au lansat începînd din anii '90 este, fără îndoială, cel al lui Daniel Burman. Dintre filmele semnate de el,