Cei care nu au fost miercuri la lansarea cartii despre Nicolae Margineanu nici nu stiu ce au pierdut. Este, cu siguranta, prima oara cind comentez o manifestare desfasurata in sala Hasdeu a Bibliotecii Centrale Universitare. N-am facut-o din fireasca decenta si in ideea ca "evenimentul" cultural are farmec si interes atunci cind se consuma si cind creeaza acea legatura afectiva profunda intre vorbitori si public. De data aceasta, ma abat de la regula, din motive pe care le veti vedea imediat. Miercuri, editura Polirom (vechi si drag partener al nostru) a lansat in sala Hasdeu volumul Nicolae Margineanu. Un psiholog in temnitele comuniste, editie ingrijita de Cristina Anisescu si insotita de o prefata a lui Adrian Neculau. Am spus din capul locului, deschizind discutiile (o repet si acum), ca avem a face cu o carte exceptionala, cu o personalitate exceptionala si cu un destin tragic si exceptional. Sa nu credeti ca am facut abuz de superlative. Ele erau perfect meritate. Nicolae Margineanu s-a nascut in 1905, intr-un sat din judetul Alba. Exceptional dotat intelectual, face studii de sociologie si psihologie la Cluj. La inceputul anilor '30 beneficiaza de burse de studiu si de invitatii la universitati din Viena, Berlin, München, apoi in Statele Unite, la fundatia Rockefeller (in calitate de cercetator), la Universitatile Harvard, Yale, Chicago. Este unul din putinii intelectuali romani de anvergura ce au avut, in perioada interbelica, si o formatie, sa-i zicem "americana". Reintors la Cluj, are neplaceri in timpul guvernarii legionare, cind e "turnat" de citiva din colegii sai universitari, nume importante. La Bucuresti ii este preferat, pentru postul de profesor, inteligentul dar versatilul, oportunistul si profitorul Mihai Ralea. Dupa razboi, profesor universitar la Cluj, militeaza activ si convins in numele unei Societati de prietenie romano-americana. E din nou t