Umbrele trecutului
Odinioară era o zonă bogată, cu oameni bine îmbrăcaţi şi prosperi, cu clădiri elegante şi pline de bunăstare, după cum stau dovadă toate amintirile bătrînilor şi pozele sepia ale unui trecut uitat şi capitalist, în care România era cotată ca fiind una dintre cele mai bogate ţări din Europa, poziţionată pe aceeaşi treaptă - dacă vreţi - cu Elveţia de acum. Acele timpuri, oricît de neverosimile ar părea decorului decrepit ce se desfăşoară azi sub ochii noştri la Roşia Montană, chiar au existat, numai că peste ele au năvălit anii grei de comunism, mutilînd totul, de la locuri, la mentalitate.
Ce este astăzi Roşia Montană?
O "zonă defavorizată", după cum o declară, scurt şi rece, Guvernul României. O zonă la care statul român priveşte neputincios pentru că, deşi încă bogată în aur şi argint, nu mai poate fi exploatată fără o tehnologie avansată, de care nu dispunem, la fel cum nu dispunem nici de fondurile necesare pentru reecologizarea ei. O zonă lăsată de izbelişte pentru că noi "nu avem de unde", un spaţiu aproape părăsit, cu un viitor blocat de războaiele mediatice.
Azi economia din Roşia e la pămînt, rata şomajului, de peste 70%. Oamenii o duc din ce în ce mai greu, în condiţii arhaice greu de crezut anului 2006: în zonă nu există pînză freatică, jumătate din case nu au apă curentă, iar în Abrud, la bloc, se "dă" apă doar două ore pe zi. Oamenii se încălzesc cu lemne, atît la sat, cît şi la bloc. Aşijderea economiei e mediul, care, contrar lozincilor "verzi", e departe de imaginea idilică a zonei de munte sănătoase. Cum dintotdeauna (2000 de ani atestaţi pe muchie) aici s-a făcut doar atît: exploatare minieră (însăşi denumirea i se trage de la culoarea apelor poluate), iar rezultatul exploatărilor comuniste, făcute în condiţiile rudimentare şi fără responsabilitate, este dezastruos, în prezent, zona e distrusă.
C
