46 de lideri liberali au semnat un Apel prin care sustin revenirea in partid a lui Theodor Stolojan. Se aflau in acea sala de congres eu­foric din 2005 toti germenii concordiei amestecati cu cei ai discordiei, anuntand, pentru cine avea chef sa vada, toate zbu­ciumarile de azi ale liberalilor. Dar starea de bine de dupa instalarea la gu­vernare (o guvernare luata cu asalt de Traian Basescu, fapt peste care cei mai multi erau hotarati sa treaca discret) ii facea pe liberali sa uite cum, de-a lungul timpului, se impartisera si se despartisera de atatea ori, incat devenise, practic, un mod de viata. Acum insa erau impreuna si pe val. Il puteai vedea pe proaspatul premier Tariceanu, pe care hainele ca­deau in mod natural bine, cum prelua din mainile bolnavului Stolojan fraiele na­ra­vasului PNL, un Tariceanu relaxat si su­razator, deprins cu stapanirea motoa­relor de lux, dar inabil in ale mersului zdruncinat al politicii. O puteai vedea si pe Mona Musca fa­cand balet intre paragrafele nede­mo­crate ale statutului cu alegeri pe liste si “coeziunea echipei bla-bla”, apoi pe Crin Antonescu, liberalul cartitor de serviciu, si, pe culoare, ca un magnet inconjurat de nenumarati indivizi lingusitori, pe ma­rele, la propriu si la figurat, Patriciu. In fine, pe rol de trouble-fête, Valeriu Stoica, neatins de atmosfera triumfalista, cu o motiune, evident neluata in seama, prin care avertiza partidul de toate cap­ca­nele in care ulterior avea sa cada: com­petitia cu PD, decontul guvernarii pus in seama partidului etc. Toate avertismentele semnalate atunci de Valeriu Stoica au devenit fapt im­plinit. Inconjurat de sfatuitori in cel mai fericit caz mediocri, aflat intr-un raz­boi de uzura cu presedintele Basescu, se­ful Executivului si al PNL a ajuns intr-o fundatura. Desi rezultatele guvernarii sunt bune, PNL se afla din nou in fata unei fracturi grave. Invocand litera de fier a st