Liviu Turcu a defectat a doua oara. A spus lucruri care nu trebuiau spuse, a dat nume fara probe si a acuzat ac­ti­vi­ta­tea la varful politicii romanesti a ofiterilor acoperiti, punandu-i pe jar atat pe po­li­ti­cieni, cat si pe fostii tovarasi de arme. A “tulburat” un echilibru, lovind greu mai ales în directia Serviciului de Informatii Ex­­terne. A încalcat întelegerile tacite, “le­gea tacerii”, printr-o actiune a carei am­ploa­­re nu poate fi egalata decat de decon­spirarea din vara a lui Dan Voi­cu­les­cu. Sigur ca, din perspectiva deconspira­rii Se­curitatii si a ofiterilor acoperiti care fac politica la varf, este dubios vehiculul ales de Turcu pentru aceste dezvaluiri - trustul lui Dan Voiculescu. Acesta ar fi pri­­mul repros. Sa ne amintim însa ca si Ion Mi­hai Pacepa a dat exclusivitati în Ziua si Jurnalul National. Nici Vladimir Bu­kov­ski nu s-a ferit de asemenea ve­hi­cu­le. Ne revolta lipsa probelor, faptul ca Tur­cu face acuzatii grave fara a aduce do­vezi. Dar e multa ipocrizie în revolta noas­tra. Nu am fost la fel de revoltati cand CNSAS a condamnat-o pe Mona Musca fara a avea pe masa probele care sa o acuze de “politie politica”. Poa­te ca au fost distruse sau ascunse, dar e cert ca “probele” nu exista deocamdata. Mai mult, pe baza “declaratiilor a trei fosti ofiteri cu functii importante în ser­viciul de informatii comunist, dar si în structurile postdecembriste”, Eve­ni­mentul zilei a acuzat-o pe Mona Mus­ca ca ar fi fost sef de retea in anii '80, sub numele de cod “Eva”. Cei trei se­curisti acuzatori “au ales sa-si pas­tre­ze anonimatul”, scria cu nonsalanta Evenimentul zilei, îsi deconspirau in­for­ma­torul la adapostul anonimatului oferit de jurnalisti fara a li se cere vreo dovada. Si nimeni nu a mai acuzat “lipsa de pro­be”. In schimb, Liviu Turcu îsi asuma dez­va­luirile. “Proba” este chiar el - un om din sistem, care a defectat în 1989, co