Valoarea imobiliara a terenurilor din comuna timiseana Dumbravita, situata la periferia orasului de pe Bega, unde oamenii cu bani si-au construit vile de lux, a devenit o lege nescrisa pentru magistratii care impart dreptatea in dosarele de reconstituire a drepturilor de proprietate in aceasta zona. Cu cat parcelele revendicate de urmasii fostilor proprietari sunt mai valoroase, cu atat solutia instantelor este mai greu de anticipat. Un exemplu in acest sens il constituie sentinta civila nr. 9.712 pronuntata de Judecatoria Timisoara in dosarul 3.575/325/2006. In ciuda faptului ca doua comisii de fond funciar, cea locala si cea judeteana, au avizat favorabil retrocedarea a cinci hectare de teren catre reclamanta Konya Elisabeta, mostenitoarea lui Olah Gheorghe, ce aparea in acte ca Olah Gyorgy, instanta a decis ca aceasta reparatie patrimoniala este imposibila. In ciuda tuturor probelor depuse la dosar, judecatorul a avut o indoiala de natura onomastica si a stabilit ca Olah Gyorgy nu poate fi una si aceeasi persoana cu Olah Gheorghe si, in consecinta, terenul, a carui valoare pe piata imobiliara este de peste 2 milioane euro, trebuie sa ramana pe mai departe in stadiul de bun nationalizat. In 2005, Konya Elisabeta a depus o cerere la comisia locala de fond funciar din Dumbravita prin care a cerut reconstituirea dreptului de proprietate asupra a 5 hectare (50.000 metri patrati) de teren arabil ce apartinuse bunicului ei, Olah Gheorghe (Olah Gyorgy). Pentru a-si sustine cererea, femeia a adus martori care au confirmat faptul ca acesta a detinut in proprietate si a folosit parcela, situata pe raza comunei Dumbravita, de la reforma agrara si pana la colectivizare. Ba mai mult, acestia au povestit ca proprietarul, care initial a refuzat sa intre in CAP, a fost batut si plimbat intr-o caruta pe strazile localitatii pentru a fi dat exemplu negativ. Actele aflate la cot