Dragă dle Văcăroiu, pur şi simplu nu-mi vine să cred că, iată, a mai trecut o lună de la ultima mea scrisoare. Mai ieri parcă era încă vară, iar pomii, şi ei, cîntau tinereşte, cu creştetul bolţii încă verde; o păsărică-şi făcuse cuibul chiar în streaşina biroului dvs., fiind şi ea martoră la travaliul intens pe care, fără răgaz, îl dăruirăţi - ca să mă exprim astfel - bunului mers al Camerei superioare.
Şi, de la ultima mea scrisorică, cîte nu s-au mai întîmplat! La Bruxelles, e tot mai sigur că neamţul Poettering - din Partidul Popular - va fi noul preşedinte al Parlamentului European. În Pipera, e la fel de cert că dl Prigoană a mai năşit de trei ori şi a mai divorţat o dată. La Craiova, "Universitatea" a mai luat bătaie de cîteva ori acasă. La Bucureşti - apropo de casă -, dl Năstase Adrian a tot trecut pe la a cincea adresă a sa din ultima vreme, DNA. Dar să vedeţi, dle preşedinte, ce i s-a întîmplat unei englezoaice cu care aţi fost coleg de leat şi - măcar o vreme - coleg de doctrină. Numele ei: Anita Halpin. Vîrsta ei: cam ca a dvs., dar, fiind o doamnă, nu contează. Visul ei: să nu fie doamnă, ci tovarăşă. Funcţia ei: secretar general al Partidului Comunist al Marii Britanii.
Ei, da, dle Văcăroiu: se pare că tov. Halpin a mîncat ceva răhăţel cînd era copilă (cu rahatul maturităţii ştiţi şi dvs. cum era, partidul ţi-l punea în faţă şi depindea de om dacă lua cu linguriţa sau cu polonicul); altfel, de unde atîta noroc!? Rudele sale (care au certat-o toată viaţa că s-a înhăitat cu comuniştii - cum probabil v-or fi certat şi bunicii dvs. (Dumnezeu să-i odihnească!) i-au lăsat moştenire un tablou (Scenă de pe o stradă berlineză) de E.L. Kirchner - pictor german din secolul trecut - şi, ţineţi-vă bine, s-a dus camarada Halpin cu pînza la o licitaţie la Casa "Christieâs" din New York şi un amator i-a şi dat pe ea, scurt, 38 de milioane de dolari.
