- Diverse - nr. 227 / 17 Noiembrie, 2006 Ce poate fi in sufletul unor parinti care isi vad copiii internati in acelasi timp, in acelasi salon, pe un pat de spital, suferinzi ambii, de o boala degenerativa ? Ca toti parintii din lume, s-au gandit ca se vor bucura de implinirea copiilor, si ca acestia le vor fi sprijin la batranete. Pentru Cornelia (47 ani) si Viorel (52 ani) Negrea din Targu Mures, lucrurile stau altfel: ei trebuie sa fie (si la propriu) sprijinul tineretilor copiilor lor suferinzi, Carmen Cornelia (25 ani) si Viorel Ioan (23 ani). Ion Dragan: Cand si cum au inceput suferintele copiilor dumneavoastra ? Viorel Negrea: Pana la 13 ani si jumatate, si fata si baiatul au fost sanatosi. La aceasta varsta, Carmen in 1994 si Viorel in 1996, au inceput sa acuze dureri de spate si, in cateva luni, a inceput sa li se deformeze mersul. Au urmat nenumarate internari, cand fata, cand baiatul. I.D: Erau elevi atunci. Au continuat scoala ? V.N: Da. Carmen a terminat 8 clase, apoi Liceul "Unirea", apoi o scoala de asistente medicale. Cand urma aceste cursuri, deja noi o duceam si o aduceam de la cursuri, mersul devenise foarte greoi. Viorel a terminat si el 8 clase, apoi o scoala profesionala si liceul la seral. I.D:Puteti sa marcati in cateva etape, de la diagnosticare si pana azi, evolutia bolii ? Cornelia Negrea: In august 1996 am internat-o pe Carmen la clinica de neuropsihiatrie infantila din Targu Mures. A fost externata cu diagnosticul parapareza spastica stanga frustra. In octombrie 1997, la clinica de neurologie, acelasi diagnostic, completat cu "sechele dupa mielita acuta". In iulie 2002, tot la neurologie, diagnosticul la iesirea din clinica a fost eredodegenerescenta spinocerebeloasa Friedrich cu elemente Charcot Marie Tooth _ caz familial, iar in 2002, acelasi diagnostic, completat cu adnotarea "la limita imobilizarii". I.D: Si baiatul? C.N: Pe