Uniunea Scriitorilor a lansat un program numit "Sa ne cunoastem scriitorii" prin care sa-i promoveze pe literatii contemporani (se presupune ca despre ceilalti se afla cate ceva in scoala). Bine-venit. Dar Uniunea singura nu va reusi nimic daca nu i se vor alatura alte forte si daca nu vor fi intelese cateva lucruri fundamentale.

In primul rand sta uzanta lecturii. Atat de putin se citeste, desi se tipareste enorm, incat nu e de mirare ca aproape nimeni nu stie ce fac scriitorii activi sau ce scriitori au mai aparut in ultimele doua decenii. Fenomenul nu este tipic romanesc, dar nu e o scuza in a nu gasi o cale de apropiere a publicului de lectura. Nu poti cunoaste scriitorii daca nu-i citesti. In al doilea rand, cartea e foarte scumpa raportat la veniturile medii. De acord, n-ar trebui sa coste cat un kilogram de branza (desi se cam intampla asta), dar n-ar trebui nici sa se faca asemenea comparatii. Cartea ieftina practic nu mai exista. Tiparirea unei carti costa foarte mult, exista o industrie care trebuie sa obtina un anume profit, potrivit legilor pietei, dar poate statul ar trebui sa accepte scutiri de taxe care s-ar intoarce, in ani, intr-un profit de alt fel, substantial. Nu-mi fac nicio iluzie: nu se va intampla nicicand asa ceva. In al treilea rand, editurile ar trebuie sa-l prezinte in cateva randuri, pe coperta a patra sau in interior, pe autorul cartii, mai ales cand acesta e tanar si mai putin cunoscut. Poate fi in folosul celui care ia in mana o carte despre al carei autor nu stie absolut nimic, un prim pas spre apropiere. Nu-l fac decat vreo doua-trei edituri mari. In al patrulea rand, editurile ar mai trebui sa-si propuna planuri de marketing si sa-si asocieze o firma specializata in campanii de advertising. Exista mereu scuza lipsei de bani. In al cincilea rand, poate ar fi bine ca un scriitor sa-si faca el insusi reclama. Dar daca nu stie, n-