De neimaginat? Ei bine, Argentina a batut Anglia, pe Twickenham. 25-18. Unde Anglia e tara fondatoare si campioana mondiala en titre a jocului pe care l-a fon­dat, iar Argentina e copilul fotbalului, si nu al rug­byu­lui, pe care l-a importat, spre distractia claselor avute, iar nu spre practica populara. Cum a fost? Habar n-am. Am vazut meciul, fara sa-l remarc. Il întelesesem dupa ultimele 6 înfrangeri consecutive ale Angliei. Era clar ca istoria pandeste, asa cum obisnuieste, la subtierea im­periilor. Argentina e o “emerging market”, o America de Sud care ocupa locul pe care l-a ravnit si amenintat odi­nioara Europa de Est. Mai precis si mai amar, Ro­ma­nia. Intre timp, Romania a disparut din rugby, pla­ca­ta de o stramutare totala de valori si energii pe care o numim tranzitie, fara sa-i putem preciza directia si idea­lurile. Argentina, mai cuminte, desi mare si ne­mis­ca­ta prietena a isteriei, a facut o cursa de rezistenta si re­gularitate, a progresat foarte rabdator si a distrus Anglia pe Twickenham, exact atunci cand cursul istoric al sportului si societatilor cerea ca Anglia sa fie dejucata si distrusa de o echipa care nu sufera de incertitudini si glorie supraponderala. Argentina si-a facut datoria. Atat. E drept, datoria istorica. Dar asta conteaza enorm, pentru ca separa natiunile care pot sesiza, cu ade­varat, sansa de cele care îi întorc spatele, cu o igno­ran­ta sinucigasa. Anglia-Argentina: 18-25, new balls and new times, please!, e de departe semnul seriozi­ta­tii anonime pe care rugbyul argentinian a avut rab­da­rea sa o poarte si sa o hraneasca în timpuri complicate, de foamete si declin, de împrumuturi scadente si neo­no­rate, de anarhie economica si vesnica glorie a fot­ba­lu­lui. Ce e remarcabil în prima victorie a unui “parvenit” pe Twickenham e, de fapt, capacitatea impostorului de a fi consecvent si de a nu lua seama la mersul anapoda al ist