# Mii de suflete au pierit in perioada 1949-1953 la Canalul Mortii * Dunarea a ajuns la Marea Neagra spaland cu sange Dobrogea Au cazut unul cate unul. Caraliul abia astepta sa infunde cu tocul cizmei, in mocirla sau praf, trupurile celor de la Canal. Cand Dunarea se joaca cu vantul poti observa din loc in loc oasele stravezii ale celor care au spus nu comunismului.La bifurcarea Canalului Dunarea-Marea Neagra, in vecinatatea comunei Poarta Alba, sta curmezis de-a lungul timpului inspre porturile Agigea si Midia, Monumentul Memorial de la Poarta Alba. 11 cruci din beton vorbesc despre patimile detinutilor politici din Constanta, Midia, Peninsula, Galesul, Noua Culme, Poarta Alba, Medgidia, Saligny si Columbia. Noua cruci pe verticala spun povestea martirilor de la Canal. Cei 1600 de metri patrati in mijlocul carora troneaza monumentul sunt imbracati in flori sangerii si pietris alb. Totul este imprejmuit cu sarma galvanizata... Intrebam de ce sarma intr-un loc inchinat durerii... Raspunsul sparge tacerea, iar aerul devine mai greu: "Pentru protectie!". Nu mai intrebam a cui protectie...Lichidarea, actiune constructivaDetinutii inchisi in cele noua colonii din Dobrogea au pierit cu miile in scopuri nobile. De fapt, ideea construirii Canalului a fost mult mai veche decat momentul inchegarii planului propriu-zis. Primele date apar in anul 1837, pentru ca 13 ani mai tarziu, Ion Ionescu de la Brad sa conceapa un proiect vast, dar mult prea costisitor. Sistemul de navigatie fluvial este gandit in 1927 de Jean Stoenescu, iar lucrarile Canalului Dunare-Marea Neagra incep in anul 1949 la cererea Partidului Comunist, guvernului si cu sprijinul armat al URSS. Scopurile verbale faceau referire la transporturi ieftine si scurte spre mare, combaterea secetei dunarene, asanarea vaii Carasu si crearea unui om nou, cu nivel politic ridicat.Plata despagubirilor de razboi si jaful