Revolutia dosarelor nu s-a produs. S-a pregatit, ne-a pus pe jaratic, ne-a facut pe unii sa reîncepem sa speram, pe altii - sa reîncepem sa ne temem. Apoi însa, a fasait si s-a stins. Mai rau - a devenit ri­dicola. Auspiciile pareau a fi fost favorabile. Dosare au fost: multe. Au fost predate peste un milion si ju­ma­ta­te de dosare catre CNSAS. Rivalitatea dintre pre­se­dinte si premier parea a fi fost în acest caz de bun augur: fiecare se silea sa demonstreze ca e mai anticomunist si mai anti-Securitate decat ce­la­lalt. Legea de functionare a CNSAS si de decon­spi­ra­re a Securitatii a ramas însa neclara, iar ame­lio­ra­rile au întarziat. Rivalitatile politice au minat în cele din urma functionarea CNSAS, iar conferintele de presa date pe scari de unii membri ai Colegiului în cau­tare de vana publicitate au facut de ras institutia. Dar ceea ce e mult mai grav e ca, înainte de a da ver­dicte, acest organism s-a dovedit incapabil de a pastra confidentialitatea ceruta de lege. Presa a început sa vanture nume de oameni politici pe post de fosti colaboratori înca mult înainte ca CNSAS sa se pronunte. “Sursele” (un sinonim pentru com­bi­na­tii de falsuri si adevaruri nedovedite sau nedo­ve­di­bile) au intoxicat viata publica. Treptat, cu spri­jinul neprecupetit al vanatorilor de stiri bomba, totul a devenit un circ. Un circ populat de cativa clovni de serviciu, pre­cum Cozmin Gusa, a carui problema fundamentala, deopotriva morala si logica, este urmatoarea: daca tot ceea ce spune e adevarat, înseamna ca are re­la­tii extrem de stranse cu “baietii cu ochi albastri”, ceea ce e compromitator; daca nu are asemenea re­latii, ceea ce spune sunt minciuni - ceea ce este iarasi compromitator. Dar, de fapt, ce mai este compromitator? Probabil ca aproape nimic. Cat de­spre Liviu Turcu - ce sa spunem? Compromite el CNSAS prin faptul ca-si ofera serviciile acestuia, asa cum a sustin