"Cand esti considerat ok, inseamna ca ai primit sarutul mortii", a declarat la un moment dat Terry Gilliam, sau "Captain Chaos", dupa cum a fost poreclit. Si cu ultimul sau film, "Tideland" ("Tara Minunilor"), regizorul face probabil o declaratie de intentie, un avertisment pentru urmatoarele sale opere: filmul sau nu este deloc ok. Si te poate face ko. Ceea ce e in general rau, cu cateva exceptii.

Combinatie de "Alice in Tara Minunilor" si "Vrajitorul din Oz", "Tideland", spune regizorul, este despre hotararea copiilor de a rezista intr-o lume care s-a obisnuit sa-i perceapa ca pe niste victime neajutorate. Si, cum Gilliam n-are nicio rezerva in a arunca pe ecran punctele cele mai dureroase ale societatii din ziua de azi, s-a folosit de ecranizarea dupa cartea omonima a scriitorului Mitch Cullin pentru a explora si desfiinta un univers al copilariei distorsionat, extrem, populat de monstri si imbibat de nebunie.

Personajul principal al filmului este Jeliza-Rose (Jodelle Ferland), alungata de regizor intr-un teritoriu pustiu-ostil, total impropriu dezvoltarii normale a unui copil. Cand mama toxicomana (Jennifer Tilly) moare, tatal Noah (Jeff Bridges), fost-rocker-actual-dependent-de-heroina, o duce pe Jeliza-Rose "la tara", in darapanata casa a mamei lui, in mijlocul lanurilor de grau din Texas. Odata ajuns, singura lui grija este sa-si ia doza zilnica de vis, lasand-o pe Jeliza-Rose sa descopere singura imprejurimile. Ceea ce fata si face, insotita de papusile ei fara corp, cu care se lanseaza in nesfarsite conversatii (vocea papusilor este tot a pustoaicei Jodelle).

Numai ca doza lui Noah este o supradoza, asa ca barbatul moare si incepe sa putrezeasca in scaunul sau preferat. Jeliza-Rose, obisnuita cu "vacantele" imobile ale tatalui sau, nu-si da seama ca el a murit si se avanta tot mai departe in jurul siluetei amenintatoare a casei (decor i