Foto: HotNews.ro
Exista o categorie de meseriasi, mesteri sau cum vreti sa le spuneti, al caror viitor pare sortit pieirii. Nu exista cartier bucurestean care sa nu aiba pe o straduta laturalnica un atelier ascuns, un loc care sa nu fi devenit gogoserie sau super-market. Sunt oamenii care iti repara bricheta, care iti fac dubluri la chei, iti stramteaza o palarie sau iti lungesc un pantalon. Mai sunt foarte putini, si viitorul lor pare pecetluit.
Palarierii, blanarii, mesterii buni la toate par sa-si fi trait perioada de glorie. Perioada in care fiecare om avea ceva de reparat, cand acesti oameni si micile lor afaceri erau cu adevarat indispensabili.
Poate ultimul palarier din Bucuresti se afla pe strada Sepcari, in centrul istoric al orasului. Intr-un atelier micut, intunecat si prafuit, cu un tranzistor ce “canta” muzica populara, Nicu Zdarca, un batranel de aproape 80 de ani, face ce stie mai bine. Palarii.
Are aproape 50 de ani de meserie, timp in care spune ca a facut mii de sepci si palarii, de toate soiurile si pentru toate neamurile.
“In comunism era mai greu sa faci palarii. Toti purtau basca, altfel se uita lumea la tine si te acuza ca esti chiabur”, spune nea Nicu.
Ace , brice si....Foto: HotNews.ro
Clienti mai sunt foarte putini, dar palarierul are incredere ca o sa mai “iasa lumea din tara si o sa vada ca acolo domnii poarta palarii. Ia-l pe tatai-tu de mana si hai sa-i facem o palarie”, ma indeamna batranul.
Cand il intrebi de viitorul afacerii, se intuneca la fata si zice ca va da foc pravaliei. “Nimeni nu vrea sa se faca palarier. Ii dau foc si termin cu tot”.
Nici blanarii nu mai au cautare
In aceeasi situatia cu nea Nicu par sa fie si blanarii.
Tot pe langa Lipscani se gaseste una dintre putinele blanarii ale zonei. Are un aer prafuit si prop
