In anul 1932, corespondentul New York Times la Moscova Walter Duranty a primit Premiul Pulitzer pentru o serie de articole scrise cu un an inainte, referitoare la reformele economice sovietice, despre care responsabilii Pulitzer spuneau ca le-a redat "cu profunzime, obiectivitate si estimare clara a evenimentelor". In anii care au urmat primirii distinctiei, Duranty a continuat sa scrie despre situatia din Rusia Sovietica, dar materialele sale erau vizibil prostaliniste.
In anii 1932-1933, zona Ucrainei trecea prin cea mai mare drama din istoria sa: foametea ingrozitoare care a decimat populatia cu nu mai putin de 7 milioane de victime, intretinuta tacit de Stalin, care cunostea foarte bine situatia ucrainenilor - el ii deposedase de produsele muncii lor prin politica de colectivizare fortata a agriculturii. Ucrainenii numesc acest genocid Holodomor (termen care inseamna moarte prin infometare), si reprezinta pentru ei un altfel de Holocaust, cea mai neagra fila din istoria Ucrainei, ale carui victime sunt rememorate la fiecare 26 noiembrie. Desi fusese la fata locului si cunostea situatia vazuta cu ochii sai, despre toate acestea Walter Duranty nu a scris un singur rand.
La a 70-a aniversare a Holodomorului, in anul 2003, mai multe grupuri din diaspora ucraineana au cerut cu insistenta retragerea premiului Pulitzer acordat ziaristului Duranty, pe care ucrainenii l-au numit "apologet al stalinismului" pentru minciuna intentionata pe care a raspandit-o in America acelor ani cu privire la situatia adevarata din Rusia. Numarul real al victimelor Holodomorului a fost ascuns de Uniunea Sovietica pana dupa destramarea sa, dar dupa ce Ucraina si-a castigat independenta, in 1991, adevarul a iesit la iveala, desi chiar si astazi acest capitol intunecat din istoria Ucrainei este evitat de opinia publica mondiala, putine natiuni recunoscand drept genocid foamete
