Dupa parerea unuia dintre cei mai cunoscuti autori de romane de spionaj, John Le Carre, "un scriitor este un fel de spion. Esti amestecat in multime si ii furi informatii". Fara indoiala, in afara acestor similitudini, au existat motive mai concrete care au facut ca, inca de la inceputurile spionajului, una dintre cele mai vechi meserii, oamenii de litere sa se implice in activitatile informative. Desigur, pe primul plan a stat datoria fata de propria tara in imprejurari in care ea era pereclitata de forte straine. Pe de alta parte, trebuie sa recunoastem ca, in unele cazuri, o alta motivatie a fost legata de precaritatea resurselor materiale ("boala cronica" in aceasta bransa), de frustrari sau ambitii, pe care altfel reprezentantii acestei branse, unii dintre ei de reputatie internationala, nu aveau cum sa si le satisfaca. Cum se va vedea, trecerea in revista a unor cazuri celebre, majoritatea putin cunoscute publicului larg, de implicare a scriitorilor in acte de spionaj, ne va prilejui relevarea unor surprize, deschiderea unor "dosare" nu intotdeauna pe deplin elucidate. Desigur, vom incerca sa aducem in discutie urmarile unei asemenea implicari - care uneori poate fi considerata un "pact faustian" - asupra biografiei si operei scriitorilor-spioni, deveniti autorii propriilor drame.
Precursori
...Giovanni Baptista Porta (1535-1615), pionier al criptoanalizei, a avut intentia sa infiinteze o "Academie a secretelor", din care, in mod virtual, ar fi trebuit sa faca parte, alaturi de alti intelectuali, si scriitorii participanti de-a lungul istoriei, inca din Antichitate, la activitati informative. Si nu au fost putini...
Potrivit datelor de care dispunem, unul dintre primii scriitori-spioni cunoscuti in istorie a fost Bion, dezertor din armata lui Darius al III-lea, devenit apoi informator al lui Alexandru cel Mare. Intre "deschizatorii
