Infrangerea severa suferita de re­pu­bli­cani in alegerile de saptamana trecuta din Statele Unite a fost primita aproape cu urale in multe locuri de pe planeta. Nu doar, previzibil, in lumea musulmana, ci si in Europa, unde un soi de amnezie colectiva inverseaza cauzele si efectele, con­siderand ca politica externa ame­ri­cana a determinat resurgenta terorismului islamic. Pentru cei in cauza, presedintele George W. Bush si echipa sa de neo­con­ser­vatori intruchipeaza raul absolut. Con­­form unui sondaj de opinie comandat de cotidianul The Guardian, dat publi­ci­tatii cu doar o saptamana inainte de ale­geri, britanicii vedeau in George W. Bush o amenintare mai mare pentru pa­cea mondiala decat in dictatorul co­mu­nist nord-coreean Kim Jong-Il sau in pre­sedintele iranian Ahmedinejad, cel care s-a pronuntat in repetate randuri pentru stergerea de pe harta a Israelului. Din acest punct de vedere, doar Osama bin Laden il devanseaza pe liderul ame­ri­can. Astfel de etichete absurde sunt de­parte de a fi singulare. Reporters sans frontières plaseaza Statele Unite pe lo­cul 53 in clasamentul libertatii presei pe 2006, dupa tari ca Mali, Benin, Mace­do­nia, Serbia, Jamaica sau Bolivia (dupa ce in 2002, la inceputul mandatului pre­se­dintelui Bush, americanii ocupau locul 17!). E doar una dintre multiplele formule aparent obiective, documentate stiintific, de a demoniza administratia de la Wa­shington. Din aceleasi motive o pelicula me­diocra semnata de Michael Moore, al carei singur merit era acela ca il satiriza virulent pe George W. Bush, a fost pre­mia­ta si aplaudata frenetic la Festivalul de Film de la Cannes, iar raportul de­spre presupusele inchisori ale CIA ina­in­tat Adunarii Parlamentare a Consiliului Europei de elvetianul Dick Marty, incropit in majoritate din extrase de presa, a pri­mit o atat de larga mediatizare inter­na­tio­nala. Nimic surprinzator, asadar, a