O data ajuns in comuna Argetoaia, este imposibil sa nu afli de la sateni despre nea Costica, batrânul care a implinit in aceasta vara 102 ani. Este gata oricând sa ne vorbeasca ore in sir despre tineretea lui, despre viata satului, dar si a orasului. La sapte kilometri de soseaua principala a Argetoaiei, pe un drum pietruit de tara, lasi parca in urma prezentul si te transpui intr-o alta lume. Oameni simpli, casute modeste asezate pe dealuri, inconjurate insa de un peisaj de vis. Am mers mult pâna sa ajungem la casa lui nea Costica, asezata chiar in vârful unui deal, coborâta parca din povestile bunicilor, cu prispa si pridvorul de lemn, construita din pamânt si lemne, dar care a rezistat de-a lungul anilor. „Am trait timpuri foarte grele“ L-am gasit pe batrân asezat in pat, acoperit cu o plapuma. Radioul functioneaza zi si noapte, nea Costica nesuportând linistea incaperii. Alaturi de casa batrânului, in curtea vecina, locuieste unica lui fata, de 73 de ani. S-a bucurat de cum a auzit ca cineva i-a trecut pragul, ca are cu cine sa schimbe câteva cuvinte, sa mai afle si el ce se mai intâmpla pe la oras si in tara. Este lucid, vorbeste frumos, cu o coerenta de invidiat, si are un dar al povestirii ce te captiveaza, insa, din pacate, nu prea mai vede. Fata i s-a luminat de cum a auzit voci, intrebând daca nu cumva este stranepoata lui cu care ii este foarte drag sa vorbeasca. Pe chipul batrânului se zareste insa tristetea, ca nu mai are putere asa cum avea odata, ca este oarecum povara fetei si a nepotilor. „Am muncit toata viata cât am putut. Acum am ajuns sa imi dea altul sa manânc. M-am nascut pe 13 august 1904, chiar aici, in comuna asta. Aici unde stau, au trait si parintii mei, in aceeasi casa batrâneasca m-au crescut si m-au invatat carte. Am facut scoala de militie in tinerete, dupa care am fost militian in Bucuresti. De când a venit insa Ceausescu la putere,