Diferenta dintre reclama si realitate Mancare rapida gasesti pe toate strazile. La orice colt de strada e cate un fast food. Cu aceleasi produse. Ca`i pizza, ca`i hamburger sau hot dog, ca`i shaorma, kebab sau aripioare de pui, sandwich sau cheeseburger, daca`i fast food le are. Le au si magazinele care nu se vor a fi fast food`uri. La unul difera pretul, la altu` difera cantitatile de ingrediente, la urmatorul difera numele. Dar, in principiu, toate sunt la fel. Si au acelasi tip de reclama. Foarte eficienta: poza cu preparatele.
Numai cand te uiti iti lasa gura apa. Si te uiti. Si te intrebi daca poti manca acel lucru. Pentru ca stii ca`ti este foame, dar nu te crezi in stare sa mananci acel hamburger care, pe langa o cutie de suc in acea poza, arata ca un camion pe langa un Tico...
Dar, te duci sa`ti iei, totusi, ca`ti da foamea ghes.
Si`i "Doar 35 de mii un MEGA SANDWICH". Auzi, mega. Inseamna ca`ti mai ramane sa mai hranesti s`un caine. Cel putin eu asa am crezut.
Eram in barul din Facultatea de Chimie, din Tudor. La o bere, asteptand pe cineva. Si parc`as fi mancat ceva, ca aveam o impresie de foame.
Mega Sandwich - 35 de mii. Hmm... Hai sa vad ce contine. Salam de vara uscat, sunca presata, parizer, cascaval, pastrama (ooooo!!!!), rosii, castraveti, varza si sosuri (mustar si ketchup, nu cine stie ce sosuri specialitatea casei...). Bun. E mega, deci tre sa fie o paine taiata pe lungime si umpluta cu toate minunile astea. Sau cel putin comparabila cu painea respectiva.
Dau comanda. Vine repede. Mult mai repede decat ma asteptam. C`o chifla. Plina cu ketchup si mustar. Cel putin asa avea aspectul. Pentru ca (asta am remarcat la majoritatea fast food`urile din Iasi) sosurile erau manjite pe punga de 1 leu cu care era invelit acel sandwich. Desfac "mega sandwich`ul" si arunc un ochi, sa vad ce mananc. Patru felii
