"Theodor Stolojan va invinge PNL, prin aceeasi tactica care l-a readus in politica, l-a propulsat in cursa prezidentialelor din 2000 si l-a urcat in fruntea liberalilor".
Cu o luna in urma, PNL era un partid de guvernare, mai sigur pe sine dupa campania privind decomunizarea, cu cateva voci contestatare, nesemnificative prin numar.
Eroarea politica incredibila la un partid experimentat in scindari si regrupari, savarsita de conducerea liberala prin vanarea si expulzarea lui Theodor Stolojan si a simpatizantilor acestuia, l-a antrenat intr-o cadere accelerata.
Defectarea lui Gheorghe Flutur la Platforma Stolojan, detinator al unui portofoliu greu in cabinetul Tariceanu din perspectiva integrarii, inaltat in sondaje de crizele inundatiilor si aviarei, este lovitura de gratie si punctul de cotitura in parcursul PNL. Prin Gheorghe Flutur, Platforma Stolojan-Stoica a ajuns si la guvernare.
O singura greseala tactica si tot ceea ce construise conducerea liberala la nivel de imagine in ultimele luni a disparut cum ai pocni din degete.
Revolutia din PNL a fost transmisa in direct de toate televiziunile intr-un duplex Bucuresti-Oradea. Din „fereastra” lui Gheorghe Flutur lipsea doar un Mihai Lupoi in uniforma militara, in rolul acestuia fiind distribuit fostul revolutionar Viorel Oancea. In cealalta, Tariceanu, debusolat, isi cauta cu privirea, undeva in aer, cuvintele pentru a riposta.
Replica a venit mai tarziu, neinspirata. Contestatarii au fost acuzati de coruptie intr-un episod care lumineaza adevaratele motivatii ale excluderii Monei Musca, singurul fost colaborator al Securitatii indepartat din partid. Maniera in care Tariceanu a raspuns grupului Flutur - insistand, incriminand, amenintand - nu face decat servicii acestuia si Platformei Stolojan.
Conducerea PNL este prinsa intr-o menghina
