La nivelul Comisiei Europene s-a inteles foarte bine ca legitimitatea democratica nu se obtine exclusiv prin performante, ci si printr-un dialog constant si bine structurat cu cetatenii. O consecinta pozitiva a dezbaterii publice pe marginea nominalizarii candidatului roman pentru Comisia Europeana a fost, indiscutabil, mediatizarea mai pronuntata a structurii si competentelor Comisiei Europene. Relativ putin cunoscuta de publicul larg din Romania, Comisia Europeana se va transforma, curind, si pentru noi, in cea mai antipatizata institutie din sistemul Uniunii Europene. Intrebarea nu este daca, ci cind se va petrece aceasta transformare. Nu va fi o drama, ci doar o aliniere la atitudinile opiniei publice comunitare.Pe de alta parte, este interesant de vazut daca eforturile de sporire a vizibilitatii si a transparentei activitatii Comisiei - in calitatea acesteia de "executiv" comunitar - vor fi receptate altfel de catre publicul romanesc si cel bulgar, prin comparatie cu situatia creata in statele care au aderat in 2004. In acesti doi ani si jumatate, la Bruxelles s-au facut eforturi remarcabile in privinta comunicarii publice, iar comisarii au fost indemnati sa iasa mai mult in societatea civila si in mass media. Un merit important il are Margot Wallström, vicepresedinte al Comisiei, responsabila, printre altele, cu strategia de comunicare. De asemenea, se stie ca si presedintele Barroso isi doreste o comisie mai transparenta, chiar daca aceasta implica si riscul ca membrii Comisiei sa petreaca mai putin timp la sediu si ceva mai mult "in teritoriu". Iar teritoriul, nu trebuie uitat, este acum mult mai intins ca inainte de 1 mai 2004, iar de la 1 ianuarie va cuprinde doua noi state.Problema nu trebuie idealizata, pentru ca un comisar european nu este si nu poate fi un om preocupat de public relations. Cea mai grea sarcina a comisarului este controlul si mobilizare