O mână de oameni înghesuiţi în colţul unei săli parlamentare, mult prea mari pentru necesităţile unei aniversări, îşi deapănă amintirile nostalgice la celebrarea a zece ani de la prima O mână de oameni înghesuiţi în colţul unei săli parlamentare, mult prea mari pentru necesităţile unei aniversări, îşi deapănă amintirile nostalgice la celebrarea a zece ani de la prima alternanţă la putere din România postdecembristă. Manifestarea, patronată de foştii funtaşi cederişti, Emil Constantinescu şi Ion Diaconescu, nu a beneficiat decât de prezenţa unei duzini de foşti demnitari ai perioadei 1996-2000. Tablou trist, care reflectă fidel lipsa de unitate dovedită de guvernarea cederistă. Este puţin trecut de prânz. Două siluete se plimbă în pas domol pe holurile goale ale Palatului Parlamentului, oprindu-se ici şi colo pentru a-şi privi şi comenta predecesorii atârnaţi pe pereţi, portretele unor foşti preşedinţi ai Legislativului român. Cei doi, înalţi demnitari ai guvernării CDR, preşedintele Emil Constantinescu şi preşedintele Camerei Deputaţilor, Ion Diaconescu, îşi aşteaptă foştii colegi de guvernare, care nu dau însă semne de îmbulzeală la această tristă aniversare. Discreţi, cei doi se retrag în biroul actualului preşedinte al Camerei, Bogdan Olteanu. La fel de fantomatici, încep să onoreze cu prezenţa lor câţiva demnitari ai acelei perioade: Traian Remeş şi Virgil Petrescu, foşti miniştri ai finanţelor şi învăţământului, un Costin Georgescu, ex-director SRI, şi Marx Bădin, plancaţi de alţi doi foşti parlamentari. Prin sala aproape goală, reprezentanţii unor partide politice de buzunar, disipate odată cu vremea, precum liderul dispărutei Federaţii Ecologiste, Ionescu Alexandru, şi alţi câţiva activişti ai Acţiunii Populare, se perindă în căutarea unui interlocutor. Reapariţia celor doi lideri CDR alături de Olteanu îi adună pe puţinii parlamentari participanţi într-unul