Centrele istorice din marile orase sunt in aceeasi situatie din 1989: supuse degradarii, preluate abuziv sau refacute superficial. Se pare ca edilii au avut alte prioritati, iar atunci cand si-au manifestat totusi interesul pentru rezolvarea acestei probleme, s-au impiedicat de lipsa banilor.

In Capitala unei Romanii care vrea sa intre din luna ianuarie a anului urmator cu acte in regula in Europa, sediile de banci sau de birouri au aparut cu nonsalanta printre catedralele secolelor trecute, case vechi sau strazi pavate in piatra.

Centrul istoric al Bucurestiului a devenit astfel un amestec discrepant intre cladiri cu termopane, gresie si faianta, statui de cateva sute de ani si foste castele medievale. De cativa ani insa, municipalitatea bucuresteana si-a propus sa faca ordine in avantul arhitectural si s-au pus la cale planuri de dezvoltare urbanistica.

Istoria "Micului Paris"

Bucurestiul este in atentia arhitectilor din anul 1943, cand s-a realizat primul proiect de conservare a centrului istoric, dar de-abia anul trecut au inceput lucrarile de reabilitare. Cladirile nu au fost renovate pana acum, 80% din ele fiind preluate abuziv sau lasate in paragina.

In momentul in care s-au pus in aplicare planurile de renovare, au aparut si primele conflicte: pentru a se putea lucra in conditii de securitate, circulatia trebuia oprita, iar comerciantii au protestat la acel moment, pentru ca nu-si puteau aproviziona spatiile comerciale.

Universitatea de Arhitectura si Urbanism "Ion Mincu" a castigat posibilitatea de realizare a unui "Plan Urbanistic Zonal pentru centrul istoric al Bucurestiului", finantat din bugetul local. In prezent, in zona istorica a Bucurestiului locuiesc circa 9.500-10.000 de persoane, dintre care aproximativ 5.000 ocupa spatii fara a avea domiciliul in Bucuresti. @