Poate cel mai cunoscut regizor de teatru radiofo-nic, Dan Puican a montat peste o mie de piese si a avut bucuria sa lucreze cu cei mai mari actori ai Romaniei.
A fost dat afara de vreo trei ori din facultate. Cursurile incepeau la 15 septembrie la ora 9:00. Au venit profesorii si au trecut in revista monoloagele si poeziile de la examen. A durat vreo trei ore. Cand a coborat a vazut la avizier: "Sa se prezinte urgent la serviciul Cadre studentul Puican Dan". Era cu Silvia Popovici. "M-am albit la fata si i-am spus: «Studentia mea s-a terminat». Pentru ca am intrat impreuna in examen, avea o afectiune fata de mine. Mi-a dat o fotografie cu ea si mi-a zis: «Tine poza asta la inima, o sa te ajute!». Am fost la serviciul Cadre, unde am dat peste un tip ca pe vremuri, care m-a facut cu ou si cu otet: «Ba, sa iesi din institut, sa nu te mai prind aici, reactionarule!». Am iesit plangand. M-am intalnit cu rectorul, Gheorghe Popescu, un om de foarte buna calitate. «Ce este, mai, baiatule? De ce plangi?» I-am spus ca am fost dat afara fiindca eram acuzat ca tatal meu fusese colonel in armata, ca ar avea debit de tutun, ca este chiabur, ceea ce nu era adevarat. «Mai, tu spui adevarul sau nu? Iti dau un rastimp sa-mi aduci acte de la Oltenita si eu te primesc». Mi-aduc aminte ca secretarul institutului, comunist pana-n maduva oaselor, ma stersese deja din catalog. Am venit cu acte de la Oltenita si nu am mai avut probleme niciodata". A fost prima statie importanta a vietii la care a coborat.
UCENICIE. Visul sau era ca dupa ce termina actoria sa continue sa faca inca doi ani de regie, dar prorectorul Loghin nu i-a dat voie. I-a zis ca ar trebui sa plateasca studiile pe care le facuse pana atunci. Stagiul de trei ani in provincie era obligatoriu. "Dupa anii de studentie din Capitala, Baia Mare mi se parea ca este la capatul lumii. M-am transferat la Brasov,
