Ministrul liberal Gheorghe Flutur si-a dat demisia din functia politica, impreuna cu alti fruntasi liberali, printre care Ionut Popescu si profesorul Cinteza, fost ministru al sanatatii.

Theodor Stolojan, aflat in America, nu a facut decat sa constate ruptura din PNL, pe care a aplaudat-o de la distanta direct, dar si prin reprezentanti - grupul demnitarilor exclusi din PNL, printre care si fosta sa consiliera, Raluca Turcan.

Premierul Calin Popescu-Tariceanu insa, totodata si presedinte al PNL, a fost nevoit sa dea o replica pe viu, preluata de statiile TV de stiri, prin care sa-si prezinte indignarea fata de gestul lui Gheorghe Flutur - cel pe care l-a aparat cand i-a fost greu, pe timpul crizei aviare si chiar mai apoi, cand multi ii voiau capul.

Daca multe sunt de neinteles in chestiunea liberala, in sensul ca, atunci cand iau cuvantul, toti par a avea dreptate, dar numai unii rup partidul in bucati si bucatele, celorlalti reprosandu-li-se graba cu care practica excluderile, un lucru e cert: ministrul Flutur era ultimul liberal care sa fi avut motive personale, guvernamentale si politice pentru a se da de partea lui Theodor Stolojan si a-i trage presul de sub picioare lui Calin Popescu-Tariceanu.

Gesturile similare ale lui Ionut Popescu si Mircea Cinteza pot fi intelese pana la un punct. Ambii au fost ministri liberali pana la remaniere. Nu au apucat nici sa simta si sa se bucure prea tare de functii ca au si trebuit sa le lase urmasilor, Sebastian Vladescu si Eugen Nicolaescu.

Sau poate ca au simtit acum oportunitatea de a se evidentia in munca de partid pentru a beneficia, intr-o posibila-viitoare-prezumtiva-sperata si inchipuita formula politica, de un post guvernamental, macar cat cel obtinut in cabinetul Tariceanu.

Nu sunt un adversar al ideii de platforma liberala lansata de Theodor Stol