"Gigi si Oana reprezinta asipratiile periferiei, sunt odraslele telenovelelor, stirilor Pro TV si emisiunilor ".

Daca si CV Tudor are nevoie de Oana Zavoranu ca antidot la Gigi Becali ne imaginam cum suna un discurs politic eficient pentru periferiile Romaniei.

Oana Zavoranu nu este doar o pereche de silicoane cum cu un umor crispat si misogin a expediat-o Mircea Geoana in derizoriu, este imaginea unor grupuri sociale emergente, ignorate pentru ca nu aveau nici identitate, nici optiuni politice.

In anii ‘90, mediul rural inclina decisiv balanta in favoarea partidului postcomunist PSD, in 2008 mahalaua, de la oras sau de la sat, poate modifica raporturile de forte pe o scena politica nestructurata.

Periferia difuza, saraca, delincventa arondata exclusiv Ministerului de Interne, strateg al operatiunilor "Luna" sau "Inapoi acasa", a erupt in spatiul public si asteapta un mesaj adecvat, legitimator si nu represiv.

Fara studii primare, fara vreo bucata de pamant la tara sau in lipsa calificarii profesionale, periferia este marea perdanta a tranzitiei.

Marginalizatii n-au plecat la capsuni sau in constructii in strainatate, unii mai norocosi presteaza munci necalificate si pe termen scurt, altii se aventureaza in centrul oraselor doar la furat ori cersit, traiesc de pe urma traficului de droguri sau femei, si-au creat reguli informale de convietuire care le subordoneaza pe cele ale statului.

Este societatea facuta vedeta de stirile de la ora cinci si de emisiunile de divertisment, cultivata pentru bizarerie si grotesc, cu o filosofie de viata asimilata din manele si telenovele si cu un orizont politic circumscris de OTV.

Nu poti amputa aceasta lume, nu o poti inchide pe toata in puscarie sau la dezintoxicare si, mai ales, nu dispare daca inchizi ochii, dimpotriva. O data facuta pre