Lucian Postu Mare lupta, mare, in targul Iesilor: eminentul om de cultura Benoit Vitse denunta, cu patos european, cenzura obscurantista a retrogradului primar Gheorghe Nichita. Cenzura, adica scoaterea la concurs a postului de director al Ateneului Tatarasi, post ocupat de onorabilul Vitse prin caftanirea sa directa de catre fostul primar al targului, marele prozator, protector al artelor si diplomat Costica Simirad.

Lupta e teribela, mai ceva decat galceava dintre clasici si moderni sau dintre Gigi Becali si George Copos. In sprijinul marelui Vitse a sarit lume subtire, cu apeluri dezinteresate, aduse frumos din condei (Ion Sapdaru, Dumitru Crudu & co) si articole usor dezolante scrise de oameni inteligenti (Valeriu Gherghel). Ca sa nu intind inutil o peltea si asa stravezie, rog respectuos instantele culturale din minunata noastra urbe sa-mi raspunda la urmatoarele umile intrebari:

1. Cat de credibil poate fi, statistic vorbind, un civilizator european care n-a incaput in alta parte decat in borta functionareasca pe care i-a scobit-o rancedul si jurdanescul ludovic numit Simirad?

2. Faptul ca, multa vreme si preponderent, marele director Vitse s-a ocupat cu montarea propriilor sale productiuni, e un merit managerial sau o afectiune cu simptome penibile si orientale?

3. Abundenta de sex si de chele goala de la Ateneul Tatarasi e un semn al dezinhibarii artistice, sau un simptom peren al mediocritatii ce supravietuieste doar prin scandalul ieftin, dar flamboyant?

4. Daca inestimabilul Vitse a fost insurubat in post prin caftanire simiradeasca, asta inseamna oare ca poate fi demis numai prin fulger santiliesc?

5. Cand subtilul Vitse scrie, la gazeta, ca orice cenzura e un pas spre fascism, e doar stupid, sau uita ca romanii au suferit, pana de curand, de pe urma unei dictaturi comuniste, si ca primarul pe care il acuz