Manualul bunului roman Istoria este oare deja scrisa si deci o fatalitate? Ar fi fost posibil oare ca Hitler sa fi ramas un simplu pictor de salon? Sau Stalin sa devina popa, iar Ceausescu cizmar? In discutia initiata saptamina trecuta, am convenit doua lucruri: 1. Campania americana in Afganistan si Irak nu facea initial parte din proiectul politic al lui George W. Bush, aceasta fiind fortata de atacurile de la 11 septembrie 2001; 2. Nu numai ca presedintele american nu poate fi gasit responsabil de recentele violente din Irak, dar ca proiectul sau de a invinge terorismul prin democratie este cu mult mai generos si probabil mai eficace pe termen lung decit pozitia celor care cred lumea araba ar fi condamnata sa aleaga intre terorismul de stat si terorismul anarhic.

Incercam astfel sa atrag atentia, pe de o parte, asupra faptului ca infringerea electorala de la recentele midterm, desi motivata probabil in buna masura de situatia din Irak nu ar trebui sa tina locul unei analize serioase si oneste asupra a ceea ce se petrece in Irak, iar pe de alta ca scaderea popularitatii unei decizii politice nu inseamna ca aceasta este gresita. Democratia este un sistem de legitimare a puterii si nu de cunoastere sau acreditare a cunoasterii. Aceasta nu inseamna ca votul democratic este complet orb. Pur si simplu, are o alta functie.

De altfel, probabil, cititorii atenti au fost pusi in deruta de titlul articolului. Adevarul este ca initial am dorit sa aplic formula aleasa de scriitorul american Philip Roth (un adversar fireste al lui Bush!) in ultimul sau roman, Complot contra Americii pentru a exprima mai bine miza interventiei americane in Afganistan si Irak. Plecind de la un pasaj din memoriile lui Arthur Schlesinger jr., fost consilier al lui Kennedy, care isi amintea ca la finele anilor treizeci, printre republicanii cei mai izolationisti ar fi circulat ideea ca av