Atractia libidinala alunecand spre atractie libidinoasa este o caracteristica ascunsa si transpartinica a unor politicieni romani. Daca s-ar multumi cu manifestarea privata a acestui comportament, nu le-am duce grija fiindca nu ar fi de interes public. O astfel de atractie poate insa deveni politic relevanta si, odata cu aceasta, o problema de interes public. Voi da doua exemple, unul in care atractia libidinala devine criteriu de vot si altul in care aceeasi atractie devine strategie electorala. O femeie foarte inteligenta, cultivata si foarte atragatoare, membra a unui consiliu local din Moldova, ne povestea prin 2001 cum reuseste sa-si treaca propriile proiecte ca hotarari ale primariei. "Agenda lor de prioritati este legata mai ales de afacerile in care sunt interesati ei sau amicii lor. Este foarte greu sa pui pe ordinea de zi o problema in interesul comunitatii. Nu am cu cine sa ma aliez. Sunt singura femeie de acolo, iar ei sunt barbati in stadiul tomnatic in care le infloresc bostanii. Fiindca sunt majoritate absoluta, painea si cutitul sunt in mainile lor. Pe mine nu ma aud. Ma vad doar. Si asa m-am invatat cum sa pun pe ordinea de zi proiectele mele. Vin cu cea mai decoltata bluza si cu sutien cupa, ma parfumez puternic si le prezint proiectul balaganindu-ma cu scaunul astfel incat sa le plimb decolteul pe sub nas. Lor le lasa gura apa si se uita, parca-s loviti cu leuca, eu intre timp spun ce am de spus. Ei habar nu au ce zic, nici macar proiectul de buget nu il aud, dar la sfarsit voteaza in corpore, stand cu ochii in decolteul meu". Noi celelalte ne-am ofensat. Cum adica sa recurgi la o asemenea strategie umilitoare? De ce nu argumentezi ca proiectul tau este foarte util? "Sunteti naive. Cui ii pasa de astfel de argumente? Parca eu nu am incercat? Am pierdut legislatura trecuta degeaba. Nu mi-au trecut nici un proiect fiindca veneam in taior si eram s