- Cultural - nr. 229 / 21 Noiembrie, 2006 Atelier fragil

,,Azi, iata, am vazut un curcubeu/ Deasupra lumii sufletului meu…"(I) Labis, risipitorul de iubire, a inteles de timpuriu sa nu spuna si sa nu scrie cuvinte in care nu crede. A inteles, pana la douazeci de ani si inca unul, ca omul trebuie sa ramana un spirit liber; (spunea ca nu-si pleaca fruntea decat o data pe zi, dimineata, in fata robinetului cu apa). Nicolae Labis (nascut la 2 decembrie 1935) a fost o constiinta si va ramane asa, chiar daca iarna lui 1956 i-a frant destinul. Sunt 50 de ani de-atunci, de cand tineretea lui a ales calea stelelor si-a cerului: Pentru ce-am plecat,/ Unde ma indrept?/ S-au intunecat/ Sensurile-n piept…"(Dor) Temperament arzator, participativ, partas la nelinistitorul elan al cunoasterii lumii, poetul are o luciditate si o exaltare spirituala autentice. Labis a dat exemplul luarii in serios a literaturii, a conditiei de scriitor. Intre 20 si 21 de ani si-a scris aproape toate operele majore, sortite durabilitatii. Iar cele aproximativ 10.000 de versuri ce-i alcatuiesc opera au fost scrise in trei ani de viata, intre 1953-1956. "Mi-am taiat in suflet temple,/ Chip cioplit s-asez in ele,/ Cerbii mei au sa-l contemple/ Adunati sub ploi de stele"… Eugen Simion, cu deplin temei, afirmase despre poet: "Labis e un poet adevarat, nu stiu daca atributul de mare poet nu l-ar stanjeni, n-ar distona cu tineretea lui cuceritoare, dar cu siguranta el e un liric exceptional". A scrie reprezinta, pentru Labis, un mod de acces la constiinta, la cunoastere, un mod de a-si exercita puterea, de a judeca, de a invoca si evoca lucid exemplarul. Modernitatea poeziei lui e de conceptie, nu de suprafata. Poet al echilibrului, al luptei cu inertia, stapan pe un tezaur expresiv imens, Labis a scos un strigat in poezie, cu un sunet al lui, inalt. Poet al marilor puritati, Nicolae Labis a stiut ca p