Cristian Tudor Popescu a demisionat din fruntea Clubului Roman de Presa. O retragere anuntata cu un an in urma marcheaza, probabil, sfarsitul acestui organism care, asa cum il stiam, prin complicitati cu guvernul Adrian Nastase, a lucrat in beneficiul exclusiv al patronilor de presa.

Diferenta este ca in trecut acestia erau acoperiti de firme-suveica, exact ca niste papusi rusesti care ascundeau adevaratele interese. Nici acum nu este clar cine era adevaratul patron al cotidianului "Adevarul" condus de Dumitru Tinu si Cristian Tudor Popescu.

In momentul de fata, cel putin ii cunoastem, au nume si fiecare jurnalist hotaraste potrivit propriilor criterii morale si scopuri profesionale daca accepta sau nu o oferta de la Sorin Ovidiu Vintu, Dan Voiculescu si Dinu Patriciu.

Clubul Roman de Presa, vicios chiar prin actul constitutiv, nu ar avea nici caderea, nici puterea sa-i apere pe jurnalisti de abuzurile patronilor media jucatori si in politica, si in economie.

Nu avem decat sa ne bucuram de criza CRP care incheia intelegeri cu guvernul Adrian Nastase, in timp ce ministrii sai exercitau presiuni politice si financiare asupra redactiilor, greu de conceput intr-o democratie, pentru a-si promova imaginea.

De cate ori a intervenit Cristian Tudor Popescu in favoarea unui jurnalist cenzurat de patronat la sugestia vreunui lider sau sef de cabinet PSD, vrajitorii bugetelor de publicitate?

Ori pentru a atrage atentia grupului "Ziua", la sesizarile exasperate din mediul de afaceri, ca musca din granita dintre investigatie si infractiune?

Iar daca in 2004 directorul ziarului "Gandul" oferea cu marinimie patronilor de presa drept de viata si de moarte asupra produselor jurnalistice si putere absoluta asupra ziaristilor, astazi descopera cu mahnire si revolta realitati vechi asupra carora Centrul pen