Uniunea Europeana este un importator net de energie. Cele 25 de state membre ale UE detin doar 0.6 la suta din rezervele mondiale de petrol si circa 2 procente din cele de gaze. Lucrurile stau ceva mai bine in ceea ce priveste rezervele de carbune (4 la suta din rezervele mondiale) si capacitatea de productie energetica (18 la suta).
In schimb, consumul energetic in UE reprezinta circa 17 la suta din cel la nivel mondial, in timp ce - spre comparatie - SUA consuma 23 la suta.
In aceste conditii, Uniunea Europeana este un importator net de energie, iar dependenta de resursele externe se va accentua si in anii ce vin. Conform unui raport al Comisiei Europene, "EU Energy Outlook by 2020", in urmatorii 15 ani UE va ajunge sa importe doua-treimi din necesarul sau de energie.
UE isi ia resursele energetice indeosebi din Rusia, Norvegia, Africa si Orientul Mijlociu.
Petrolul ramine resursa energetica consumata cel mai mult in Uniunea Europeana. Spre exemplu, numai anul trecut au fost importate circa 580 milioane de tone de petrol, cu Rusia una din principalele surse, ce asigura mai bine de o treime (mai exact 32%) din consum, in timp ce din Norvegia se asigura putin peste 10 procente din necesar.
Marea Britanie ramine principalul producator de petrol dintre tarile UE, dar productia sa este in continua scadere. Cu exceptia Danemarcei, toate celelalte tari europene sunt importatoare nete de petrol.
Daca petrolul reprezinta circa 40 la suta din consumul energetic la nivelul UE, cel de gaze inseamna aproape 25 de procente, iar tendinta e de crestere continua. Pe de alta parte, consumul de carbune este in declin, ajungind la circa 13 procente in 2004, dupa ce cu un deceniu inainte reprezenta 20 la suta din consumul energetic european.
Explicatia este de simpla: UE a inasprit masurile de protectie a
