Patru frati au avut luni bucuria sa primeasca o multime de daruri frumoase. Binefacatoare - si prietena buna cu Nicolae si Craciun de câtiva ani - a fost o doamna de suflet, care, obisnuita cu actele caritabile, nu i-a uitat pe Gâscanii din Lesile nici iarna aceasta. De doua luni, in casa au mai ramas doar baietii si Gheorghe. „Fata s-a maritat“, suspina barbatul. „Tocmai luase la Liceul de Chimie din Craiova, când mi-a spus ca ea nu se mai duce la scoala. Am lasat-o, ce sa fac... De saracie a plecat, sunt sigur, ca aici nu era viata de trait: cu trei baieti pe capul ei, cu mine bolnav, fata mea n-a stiut ce e copilaria si viata usoara. Si cum norocul nu prea s-a tinut de capul nostru, a zis ca mai bine il cauta in alta parte. Si a plecat“, ofteaza Gheorghe Gâsca, in timp ce privirea-i uimita cauta printre sacii cu bunatati care au ocupat toata odaia. Numai pe el l-a gasit acasa doamna Ionescu, binefacatoare a celor patru frati inca de anul trecut. Baietii erau la scoala, iar barbatul incerca sa descurce treburile gospodariei. „De dimineata fusai in zavoi dupa niste buturugi si aschii, sa fac focul cu ele. Ca nu am ajutor de lemne, sunt pensionar. Si dup-aia ma apucai sa spal niste bulendre de-ale astora, ca, deh, sunt baieti si joaca mingea pe maidan. Mai am sa fac ceva ordine pe-aci si, când s-or intoarce de la scoala, sa fac o mâncare. Ieri le-am dat fasole. Acu', ca venirati dumneavoastra, le-oi gati si eu ceva de Doamne ajuta...“. Vizibil emotionat de vizita neanuntata, Gheorghe isi framânta mereu mâinile scortoase. Nu se astepta la asa o surpriza. De anul trecut, când cadourile le-au umplut casa si Sarbatorile, nu mai scrisese deloc la Gazeta, iar pe copii nu i-a mai lasat sa plece dupa pomeni. A zis ca incearca sa se descurce singuri, dupa puteri. Si tata, si mama De când s-a maritat Nicoleta insa, traiul Gâscanilor a devenit iar de nesuportat. Intâi de toate,