O vorbă veche spune că necazurile sunt pe oameni, nu pe dealuri. Oricât de mândru te-ai ţine, cu vremea asta indecisă ca o domnişoară îndărătnică, nu e mare scofală să te culci sănătos şi dimineaţa să te scoli cu nasul înfundat, picioarele ca de plumb şi capul greu ca după un chef zdravăn. Cu chiu cu vai ajungi la medicul de familie. După cohorta de doamne respectabile care au venit să-şi ia tensiunea, ajungi la rând, afli ceea ce ştiai: adică ai guturai, doar că i se spune mai pompos în termeni medicali. Primeşti o reţetă multicoloră în mai multe exemplare, mai rezolvi unele formalităţi pentru a dovedi din ce categorie de asigurat faci parte. Eşti student? Foarte bine. Ai dreptul la medicamente compensate 100 la sută. Următorul pas: azimut farmacie!
Te duci la cea mai apropiată, logic. Încăpere mică, două farmaciste, baricadate în spatele cutiilor şi sticluţelor de toate culorile şi mărimile, stau aproape adormite de mirosul de leacuri şi se mişcă de la încet la foarte încet. Trei pensionari stau la rând cuminţi, la două ghişee. Să nu crezi că logica ta e imbatabilă. Coada mai scurtă nu înseamnă că vei zăbovi mai puţin. După un curs de calificare la locul de muncă al farmacistelor, eşti tobă de carte: medicamentul X se ia pe burta goală, Z nu se mai foloseşte că Y e mai bun şi e de al nostru, adică românesc… După un schimb de reţete de apă de gură şi soluţie de gargară, ajungi la rând. Bătrâna nu mai revine la ghişeu pentru a treia oară, acum şi-a luat şi plasa uitată pe lângă un scaun. Eşti chiar la ghişeu. Nu prea vezi cu cine vorbeşti, dacă nu te apleci cu tot respectul la gemuleţul montat la nivelul buricului…. ai fost verificat cu atenţie, acte, reţetă, diagnostic. Eşti calm, că doar imediat vei lua primul hap şi vei avea un pas făcut spre însănătoşire. Crezi tu! Farmacista bate literă cu literă cu atenţie sporită denumirea medicamentelor, preţul, ta
