Inainte de a pleca la Paris pentru a se opera la picioare, premierul Tariceanu a fost nevoit sa suporte o interventie chiar la capul PNL si sa ceara o consultatie cu dl Stolojan "in formula care crede ca-l avantajeaza" - pentru a evita spargerea controlata a PNL. Asta e, cine nu discuta pe pace, e silit sa ceara pace. Dl Tariceanu nu prea avea ce face.
Ar fi insemnat sa ramana ca Decebal, singur cu grupul sau intr-o cetate inconjurata de oastea lui Traian. Cu o seara inainte, platforma Stolojan facuse jonctiunea cu "grupul pentru unitate" al dlui Flutur intr-o singura echipa care s-a proclamat "adevarata platforma liberala" - jumatate inauntru, jumatate afara - "care nu mai poate fi oprita" din marsul sau pentru recucerirea partidului.
Platformistii cereau reprimirea in PNL a tuturor exclusilor si recunoasterea platformei stolo-fluturiste a carei dezbatere in PNL sa nu atraga sanctiuni. Desi adept al fluturasilor (cu care la un moment dat a impanzit tara), premierului i-a fost greu sa accepte acum Fluturasii cu poza dlui Stolojan.
In consecinta, a invocat statutul care impiedica reprimirea "prin derogari" si a propus un Congres Extraordinar in ianuarie intrucat "functiile se obtin la Congres".
Dupa discutii dl Tariceanu a declarat ca "nu accepta ca PNL sa dispara" prin fuziune si ca fiecare tabara asteapta raspunsul la "cerintele" celuilalt - desi, dupa opinia sa, agenda secreta a platformistilor ascunde "o batalie pentru functie si putere".
In replica, dl Stolojan a considerat ca declaratia premierului "este agresiva" si nedreapta intrucat "nu functiile ne-au manat in aceasta activitate" ci numai si numai soarta PNL. Ce chestie! Ambele tabere sunt in stare sa distruga partidul din prea multa dragoste: ca dovada, PNL i-a retras sprijinul ministrului Flutur la cateva ore dupa dialog anuland orice sansa de rec
