Nici un moment nu am crezut ca Basescu s-a intalnit luni cu Tariceanu la Palatul Victoria din amicitie. De asa ceva nu se mai poate vorbi astazi. Presedintelui i-a trecut demult cheful de a mai sta la o sueta cu premierul. Ultima oara cand a discutat cu seful Executivului in biroul acestuia a fost in ziua demisiei lui Atanasiu din fruntea Armatei. Dupa numai cateva ore, Tariceanu l-a nominalizat pe Vosganian pentru functia de comisar european. Trebuie sa fii un mare naiv sa crezi ca a fost o simpla coincidenta. Si atunci, ca si acum, Basescu a vrut sa se implice direct cu riscul incalcarii unor prerogative. A facut-o marinareste, dupa principiul "daca voi nu vreti, eu vreau". Obligat, primul ministru a cedat in final, oferind PD portofoliul Apararii in schimbul pastrarii postului de la Bruxelles pentru PNL. Un troc politic dezavantajos pentru partenerul de Alianta al democratilor lui Boc. Ca dovada sunt nemultumirile venite din partea unor fruntasi liberali, care si-au criticat presedintele pentru ca a cedat prea usor in fata lui Traian Basescu. Luni, seful statului i-a trecut din nou pragul lui Tariceanu tot din interes. De data asta ar fi in joc interesul national, care este amenintat de neregulile din sectorul energetic, unele fiind legate de privatizari facute pe genunchi, altele de smecherii de sute de milioane de euro. Probabil ca seful statului s-a gandit ca supapa prin care poate slabi presiunea marelui pericol se afla in cabinetul premierului. Evenimentele din ultima vreme au aratat ca s-a gresit atunci cand s-a semnat contractul de privatizare Petrom-OMV, statul roman pierzand controlul asupra resurselor energetice din motive pe care numai delegatii oficiali ai lui Nastase le pot explica. Si, in plus, acum se vede si unde se duc banii de la Petrom: tot in firmele OMV. Se stie cine sunt semnatarii acestui document. Sunt cunoscuti la Cotroceni, la Guvern si