- Diverse - nr. 230 / 22 Noiembrie, 2006 Faptul ca in ultimii 16 ani romanul a dus-o din ce in ce mai greu este un adevar constatat de cei mai multi, pe propria piele. Dar de aici si pana la tot felul de afirmatii prostesti asupra cauzei care face viata grea e cale lunga. Am citit in acesti ani mai multe articole ale unor rauvoitori sau nepriceputi, care invinovateau poporul roman pentru aceasta stare de fapt: ca e rau, ca e prost, ca e lenes, ca e hot, ca nu stie sa-si aleaga conducatorii si multe alte astfel de ineptii. Este adevarat ca avem si noi raii nostri, lenesii nostri, hotii nostri, iar printre conducatori exista si unii pe care nu-i intereseaza soarta romanului, ci doar binele lor. Dar de aici pana la a generaliza lucrurile nu poate fi decat o jignire si o rea-credinta la adresa romanului si a tarii acestuia. Aceasta furie si nemultumire m-au impins la o meditatie si judecata proprie pe aceasta tema, fara pretentia ca detin adevarul sau ca nu pot exista si aprecieri subiective. In conditiile fenomenului integrationist, a carui amploare se manifesta cu tot mai mare repeziciune, problematizante sunt, de cele mai multe ori, diferentele culturale dintre natiuni, dintre organizatii. Necunoasterea trasaturilor culturale constituie bariere puternice in calea globalizarii afacerilor, stiindu-se foarte bine ca succesul afacerilor depinde in mare masura de intelegerea culturii nationale si, pe aceasta cale, a culturii organizationale. Tinand seama de aceste considerente, incerc prin reflectiile de mai jos sa prezint intr-o maniera sintetica valori culturale romanesti si relevanta lor pentru managementul organizatiilor. Cu riscul asumat de a fi judecat stramb, incerc prin demersul meu sa provoc noi cautari in acest spatiu complex si dificil de explicitat pe care-l constituie cultura organizationala. Conturarea matricii culturale a romanilor nu trebuie sa se bazeze p