La mai bine de doi ani de la aderarea la UE, cu unele exceptii in cazul Poloniei, care a ales "metoda de actiune forte", cei 10 nou-veniti din mai 2004 isi pun inca intrebarea cum ar putea influenta - si ei - deciziile la nivel european. Evaluarea de mai sus apartine corespondentului cotidianului "Le Monde", care prezinta in detaliu maniera de lucru a polonezilor. Astfel, Varsovia a ramas insensibila, martea trecuta, la presiunile partenerilor sai de a renunta la veto in privinta demararii negocierilor in vederea unui parteneriat UE-Rusia in probleme energetice. "Polonia este singura care face uz de dreptul sau de veto, dar aceasta metoda reflecta o frustrare mai generala", aprecia Daniel Gros, directorul Centrului de studii politice europene din Bruxelles. Acesta constata ca, cei 10 membri veniti in Uniune in 2004 au acumulat mai multe motive de amaraciune. Astfel, ei isi amintesc bine ca la dezbaterea Directivei Bolkestein, tari in frunte cu Franta si Germania s-au opus cel mai vehement - la Consiliul Europei si in Parlamentul European - noilor membri, partizani ai unei largi liberalizari a serviciilor. Cand "noua Europa" contesta pertinenta criteriilor de la Maastricht pentru a le evalua capacitatea de a adopta moneda euro, vechii membri refuza sa manifeste ceva mai multa suplete. Pe hartie, releva comentatorul francez, "cei 10" nu sunt, totusi, o cantitate neglijabila, in conditiile in care extinderea, in lipsa unei Constitutii, a complicat functionarea Uniunii. Sub aspectul voturilor, influenta lor este superioara ponderii economice, observa Peter Balasz, un fost comisar ungar. In Parlamentul European, cei 10 dispun de 159 din totalul de 732 deputati alesi. In Comisia Europeana, Jose Manuel Barroso a atribuit posturi importante unor personalitati provenite din capitalele Europei Centrale: politica regionala unei poloneze, gestionarea personalului unui estonian,